 |
| Antonio PATRAS, decembrie 2007, in Timpul |
Prozatorul nu are deloc simtul concretului, al nuantelor care singularizeaza o situatie, un gest, o fiinta, dar insaileaza cu spor clisee si stereopii de tot soiul, pariind parca mai mult pe simulacru, pe imitatie, decit pe model. Ceea ce ar putea parea un defect devine, paradoxal, originala calitate: realitatea, desi mai putin verosimila, capata o coerenta simbolica, prin sistematizarea imaginilor-cliseu care, in loc sa descrie lumea, mai mult gloseaza pe marginea ei. |
|
| Luminita MARCU, 29 iulie 2006, Suplimentul de cultura |
Lumea personajelor este aceea a unui liceu, chiar si profesorul carismatic de filosofie exista in peisaj (pe numele lui Aristotel Tacu!), exista si fata serioasa si studioasa (Cristiana) si fata de moravuri usoare, dar, ca orice curtezana adevarata, foarte citita (Floriana, Sexolita), exista si baiatul-viitor intelectual, rupt intre dragostea de carti si interesul pentru sex (deci intre cele doua fete), exista si baiatul de bani gata lipsit de morala (care vrea sa faca din prima experienta sexuala o orgie in toata regula), si baiatul plin de muschi si fara creier, dar cu o anumita bunatate utila in momentele grele... Cu alte cuvinte, exista tot ceea ce exista in mod normal intr-o societate de adolescenti. Reusita majora a scriitorului este de gasit exact in constructia acestor personaje, facuta cu mijloacele clasice ale monologurilor succesive. O verva extraordinara, un flow, cum se spune in muzica, cu totul remarcabil si, ce e mai interesant, bine adaptat stilistic in functie de tipul personajului. |
|
| Alina HORDILA, 17 octombrie 2006, Ziua |
Aspectul melodramatic al intimplarii – copiata dupa alte asasinate «de la coltul blocului», intilnite in cartierele societatii de tranzitie – este dublat de un strat al implicatiilor profunde. Cartea se inscrie intr-un «trend» cit se poate de benefic in peisajul cultural actual. Haloul straniu al crimelor «uzuale» produce, implicit, un efect dostoievskian. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|