|
|
 |
| Adriana STAN, octombrie 2010, in Dilemateca |
 Impersonala si fara pofta de spulberat tabuurile, ea creioneaza acum, cu o gravitate ce nu-i parea caracteristica, poemul distopic al umanitatii fumeginde din epoca industrializata. Cu un titlu sugerind probabil friabilitatea «legaturilor» din lumea recenta, Scotch filmeaza de la suprafata derizoriului iradiant instantanee ale unui peisaj apocaliptic de «zona industriala». Fabrica de Aliaje Speciale, Combinatul de Prelucrare a Lemnului sau Turnul de termoficare acapareaza tentacular nu doar periferia arida a unui oras anonim de provincie, ci si vietile la fel de anonimilor muncitori ce se perinda fantomatic prin cadru. Preponderent descriptiv, sacadat in dictie, cu vizualitate percutanta ca un sir de scurtmetraje, volumul nu e «roman» decit la compromis. Cele citeva ferestre narative (spre relatia neconsumata dintre inginer si secretara sau spre moartea lui Ila) se sparg la fel de repede cum se deschid, interesul autoarei nefiind sa sondeze teme existentiale, ci sa pulverizeze imagini si perceptii intr-un zgomot alb, un zgomot de fond. |
|
| Dumitru Augustin DOMAN, octombrie 2010, in Arges, nr. 10 |
| Scotch nu e un roman cu un story propriu-zis.Am putea spune ca, de fapt, e un roman de atmosfera. Si daca tot incep cu concluziile, e de precizat ca nici personajele conventionale nu prea exista, personajul principal fiind ...o zona industriala. |
|
| Paul CERNAT, nr. 95, 20 iulie 201, in Bucurestiul Cultural |
| Ca si in Bagau, autoarea reuseste in Scotch (de unde insa orice urma de erotism lipseste) sa valorifice literar „materii“ care la altii se transforma in maculatura kitsch. Totul e relatat firesc, perfect functional, cu un spirit acut de observatie – implicit morala si „de mentalitate“ – ca in reportajele interbelice ale lui Bogza sau Brunea-Fox. Mai mult: textul se incarca, de la inceput pina la sfirsit, de o puritate frapanta
Adevaratul sau atu e intensitatea cu care, sondind detaliile unei zone industriale dezafectate, aparent anodine, reuseste sa converteasca minimalismul dezolant al formulei intr-o emblema tragica si ironica a disparitiei unor lumi ce pareau eterne. |
|
| Gabriela Gheorghisor, nr. 29/ 2010, in Luceafarul de Dimineata |
| Scotch este un roman fragmentat, poematic şi muzical (de precizat că Ioana Bradea foloseşte şi contrapunctul, transcriind pasaje din presa triumfalistă a epocii de aur), o proză de atmosferă felliniană a unui spaţiu (post)industrial, aşezat simbolic sub semnul scotchului (material de lipit provizoriu şi precar), care îşi trăieşte, cu neputinţă şi resemnare (sau cu stoicism, că tot e amintit şi Marcus Aurelius), sfârşitul, după vremea „marilor speranţe“ de odinioară. Între congenerii douămiişti, Ioana Bradea se dovedeşte o scriitoare cu o voce personalizată şi cu un timbru seducător (ar putea fi comparată, parţial, cu mai vârstnica Iolanda Malamen). Scotch confirmă un talent veritabil (chiar dacă viguros poetic) şi infirmă prejudecata lipsei de substanţă ce a planat fulgurant asupra autoarei. O carte rafinată, mustind de morbideţe, halucinantă, în ciuda veridicităţii tablourilor, un recviem pentru fabricile şi uzinele României socialiste. |
|
| Doru IFTIME, iulie-august 2010, in revista One |
| O poveste de iubire in spatiul postindustrial autohton. Nu stiu daca ati vazut in micile orase de provincie ce s-a ales de ctitoriile industriale ale epocii Ceausescu. Spatiile acestea, astazi inutile, abandonate, deprimante, ascund povesti puternice. Spiritul ager al Ioanei Bradea le simte si le da dreptul la o viata noua. |
|
| Ioana BRADEA in dialog cu Alina RADU, iulie 2010, in Orizont |
| Este vorba de o lume disparuta, dar nu mi-am dorit sa transmit nici un fel de nostalgie fata de disparitia ei. Este inca vie in constiinta multora si probabil ca va fi in continuare pina cind vor trece generatiile care au trait-o. Dar si prezentul imi pare de asemenea viu, fermecator si violent. Am „umanizat” si personificat pe alocuri ruinele intrustriale, intre altele si pentru ca mi s-a parut ca in felul acesta devin mai usor lizibile. Am socotit ca in felul acesta se va face mai usor apropierea intre ele si cititor. |
|
| Marius MIHET, ianuarie 2011, in Familia |
| Scotch este o carte despre poezia morbidetii postcomuniste. O lume intreaga se dizolva intr-un proces al imbatrinirii, al degradarii simultane. Om si decor dispar in acelasi timp, ca o gravura de epoca tot mai difuza. Faptul ca indivizii nu percep schimbarile e si pentru ca ei nu investesc nimic metafizic in viata de la fabrica. Lenesi si ipocriti, ei transfera peisajului industrial ceva din inactivitatea lor elementara, un soi de asteptare care se evapora intr-un nimic poematic.
Scotch este o carte despre cum o lume a mortii fara constiinta mortii isi consuma ultimele zvicniri absurde. |
|
| Lucia T. , 7 octombrie 2011, pe OradeCluj.ro |
O carte imposibila (in care se petrece o imposibila uniune a contrariilor: un subiect metalic, rece si zgrunturos, un stil poetic, personalizant si feminin) despre fabrici darapanate, masini industriale ruginite si muncitori fara sanse. Nimic din ce stiam despre ea dinainte nu m-ar fi putut face sa banuiesc ca urma s-o citesc fascinata, fara poticniri.
[…] Acest poem in proza despre zona industriala a unui oras de provincie din Romania anilor 2000 este o delicatesa […] |
|
| Florin IRIMIA, 4 decembrie 2010, in Suplimentul de cultura, nr. 293 |
| Farmecul lui sta tocmai in tacerea pe care o emana. E cel mai discret „roman“ pe care l-am citit in ultimii ani, si asa cum v-ati dat seama din ghilimelele folosite, nu e nici macar un roman, ci mai degraba o soapta poetica, una care, daca ai rabdare sa o asculti, iti va spune un fel de poveste.[…]
Fara indoiala, cartea Ioanei Bradea reuseste sa creeze atmosfera, una halucinanta (inclusiv prin folosirea limbajului poetic exacerbat), data de contactul cu o lume marginala, intr-adevar aproape ireala in contextul actual si, de altfel, prea putin interesanta pentru cei mai multi dintre noi. |
|
| Ioana BRADEA in dialog cu Lavinia BALULESCU, 27 iulie 2010, in Adevarul literar si artistic |
| Personal, mi-am dorit sa fie ceva diferit. Mi se pare ca atunci devine interesant sa scrii - cind vrei sa incerci de fiecare data altceva, sa nu te repeti, sa incerci sa construiesti universul altfel. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Serban Foarta
Clepsidra cu zapada
|
|
|
|
Ultimele aparitii
