 |
| Bogdan-Alexandru STANESCU, 5 august 2005, Ziarul de Duminica |
Trebuie sa recunosc, stilul autorului, talentul cu care stie sa construiasca personaje nu numai credibile, ci si memorabile de multe ori, m-au facut (desi nu-mi sta-n fire) sa las de-o parte bucatile nereusite si sa ma concentrez exclusiv asupra prozelor care m-au tinut in priza. Si nu sint deloc putine. De la realismul psihologic, trecind prin proza de tip «douamiist», pina la SF-ul cel mai pur, Silviu Gherman imi pare, datorita persistentei unui narator blazat, inteligent, autoironic, paradoxal, sa pastreze o unitate tonica pentru cel incapabil sa destrame un univers al lecturii dupa numai doua pagini de acomodare. |
|
| Bogdan PERDIVARA, 14 decembrie 2005, Evenimentul zilei |
In cartea sa de debut, tinarul autor se dovedeste capabil sa scrie povestiri extrem de ingenioase, cu subiecte surprinzatoare si personaje vii, in care realismul se imbina adeseori cu fantasticul, avind ca liant un umor de foarte buna calitate. |
|
| Adrian G. ROMILA, , Luceafarul, nr. 15 |
Capabil de a se transpune eficient intr-o varietate de situatii, verosimile sau fantastice, naratorul plurivalent al lui Silviu Gherman exceleaza in primul rind prin darul de a surprinde de fiecare data detaliul important si de a-l amplifica o data cu evolutia povestirii. Abia la sfirsit realizezi, ca cititor, ce bine ai fost «condus» si ce rol au avut un obiect, o culoare, un gest, o intentie. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|