 |
| Sanda CORDOS, februarie 2007, Dilemateca |
 Fluenta, precum si calitatea literara a romanului, sint intretinute, de altfel, si prin tipurile psihologice bine conturate (a caror intimitate se dezvaluie pregnant, desi trecuta printr-o retea de filtre), prin stapinirea unor limbaje diferite (si, astfel, verosimile), prin dimensiunea livresca bine controlata si camuflata, prin inteligenta narativa. Intrebuintind vechea (si mereu incitanta) conventie epsitolara, Mihai Zamfir da in Se innopteaza. Se lasa ceata un frumos roman de dragoste, in fundalul caruia se aud, estompat, dar distinct, vocea fragilitatii si cea a zadarniciei. |
|
| Sanda CORDOS, februarie 2007, Dilemateca |
| Fluenta, precum si calitatea literara a romanului, sint intretinute, de altfel, si prin tipurile psihologice bine conturate (a caror intimitate se dezvaluie pregnant, desi trecuta printr-o retea de filtre), prin stapinirea unor limbaje diferite (si, astfel, verosimile), prin dimensiunea livresca bine controlata si camuflata, prin inteligenta narativa. Intrebuintind vechea (si mereu incitanta) conventie epsitolara, Mihai Zamfir da in Se innopteaza. Se lasa ceata un frumos roman de dragoste, in fundalul caruia se aud, estompat, dar distinct, vocea fragilitatii si cea a zadarniciei. |
|
| Dana PIRVAN-JENARU, 8 mai 2009, in Romania literara |
| Scrisorile compun un roman sobru, amestecul bine dozat de psihologic si social ferindu-l de excese, un roman ce pune problema autofictiunii si a autenticitatii, a relativizarii caracteristice stilului epistolar, in conditiile in care niciodata cel ce este nu e identic cu cel ce o spune si orice rememorare presupune distantare fata de evenimente si, implicit, infidelitate. Scriitura propune primatul subiectivitatii ca marca a sinceritatii, prin eliminarea autorului omniprezent, insa scriitorul recurge la un artificiu de factura postmoderna, scrisorile fiind comentate de-a lungul romanului de un cuplu (al carui limbaj colocvial face nota discordanta cu tonul grav al scrisorilor) ce isi asuma sarcina de a ordona si de a traduce respectivele epistole cu scopul de a le da forma unui roman, un roman ce nu se scrie, ci se transcrie. |
|
| Mihai ZAMFIR in interviu cu Ovidiu SIMONCA, 4-10 iunie 2009, in Observator cultural |
| Se innopteaza, se lasa ceata ar fi meritat o soarta mai buna in privinta receptarii. Pentru mine, cum spuneam, experienta scrisului este cea mai importanta. Am scris, ca experiente stilistice, un roman la persoana I, un roman la persoana a II-a, Educatie tirzie, apoi am scris in maniera clasica, la persoana a III-a. Se innopteaza. Se lasa ceata este un roman epistolar. Romanul epistolar prezinta riscurile lui; cel mai grav este cel al banalitatii. Marea problema a romanului epistolar: scrisorile sa nu fie prea lungi. Daca ele surprind esentialul, daca marturisirea directa e clara, ai toate sansele sa atragi. E o tendinta din ce in ce mai marcanta a prozei din ultimii ani, aceea de a incerca sa faca literatura din documente nonliterare. Asa se explica aparitia unor romane-jurnal, romane-transcriere de documente administrative. Sint genuri nonliterare transformate in literatura. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
