|
|
 |
| Petronia PETRAR, nr. 179, in Tribuna |
 In Seducatoarea din Florenta, Rushdie revine la un realism magic mai pronuntat, rescriind specia romanului istoric din perspectiva mai vecehe a confluentelor culturale si a preocuparilor pentru disonanta si alteritate. Primul roman al autorului a carui intriga este plasta in intregime in trecut, Seducatoarea din Florenta proiecteaza o imagine a unei Renasteri unitare, atit occidentale, cit si orientale, urmarind in paralele destinele a doua figuri emblematuice: Niccolo Machiavelli si imparatul Akbar cel Mare. |
|
| Dana BADULESCU , nr. 149, august 2011, in Timpul |
| Ca multe alte romane, Seducatoarea...are un context istoric clar si se misca in spatiul liminal al fanteziei, fabulatiei si magicului. Mergind atit de departe in istorie si tesind pinza povestii din fire atit de diverse, Rushdie evoca momentul irumperii modernitatii, al spiritului inovator in lume: concomitent in Europa si in Asia si, dupa descoperirea ei, in America, mintea colectiva a omenirii, prin minti individuale ca a lui Akbar, s-a deschis catre noi orizonturi. Aceasta este mostenirea care dainuieste si astazi, in pofida faliilor create de intoleranta, de tensiuni si de violenta. Construita din subtile ecouri si reflectari, Seducatoarea... rasplateste efortul cititorului, ridicind contextul la nivelul unei textualitati seducatoare. |
|
| Mihela SPINEANU-FRANK, nr. 1/2010, in Elle |
| Legatura dintre Orient si Occident, pentru mine, este una interna, nu externa. Este in interiorul meu. Asa ca intotdeauna am gravitat in mod firesc spre povesti care contin aceste legaturi. Nu-mi planuiesc de la inceput sa mai distrug niste stereotipuri. Dar cred ca faptul ca m-am intors 4000 de ani intrecut, intr-un fel la inceputul descoperirii Orientuluid e catre Occident, mi-a permis sa scriu despre felul cum s-au vazut aceste lumi una pe cealalta. Stii, uneori, daca te intorci la originile unui lucru, poti sa afli raspunsurile la niste interbari din prezent. Este exact ceea ce vreau sa ilustrez prin ideea ca sintem fiecare – occidentalii si oprientalii – visul celuilalt. Desigur, visul se poate transforma in cosmar, se poate transforma in cuceriri si imperialism, violenta s.a.md., dar nu am vrut sa evit nici intunericul. Finalul cartii este unul melodramatic: Akbar isi imagineaza ca proiectul lui, de toleranta si civilizatie, va da gres si ca asta se va intoarce impotriva lui si-I va diviza pe oameni. Cred ca daca scrii despre un moment din istoria lumii caracterizat de toleranta, trebuie sa subliniezi ca asta este doar un moment. Desigur, trebuie spus ca si opusul lui este tot un moment. Adica si celelate perioade, caracterizate de intoleranta, ura si violenta, sint doar momente. Viata omului nu sta niciodata pe loc, mereu se schimba. |
|
| Elena CRASOVAN, august 2009, in Dilemateca |
| Frumusetea cartii se datoreaza unei alte idei preferate de Rushdie: tema povestitorului florentin care creeaza o lume pentru privirea orientala si modalitatile (fabuloase) prin care fantasmele istorisirilor se materializeaza in iatacurile imparatului. Naratiunea se incheaga intr-o stranie si frumoasa prelucrare a povestirilor traditionale orientale, ale carei tehnici, in scris, dau romanului o textura surprinzator postmoderna. |
|
| Florin IRIMIA, august 2009, in Noua literatura |
| Seducatoarea in Florenta este o bijuterie literara a carei slefuire, recunoaste creatorul ei, a necesitat o munca indelungata de cercetare, insa rezultatul a meritat cu prisosinta asteptarea. […] Seducatoarea… detine si toate trasaturile unei profetii sumbre care avertizeaza ca frumosul, asemenea unicornului, va disparea din lumea reala doar pentru a fi gasit exclusiv in paginile cartilor. Ceea ce, o dovedeste ironic chiar romanul de fata, deja s-a intimplat. |
|
| Florin IARU, 9 septembrie 2009, in Academia Catavencu |
Cel mai mare dusman al unui scriitor e propria notorietate. Cu cit e mai celebru (si mai talentat), cu atit gloria il va obliga sa se lepede mai repede si de originalitate, si de propriul talent. Pentru ca, paradoxal, publicul doreste sa reciteasca aceeasi carte, intr-o noua prezentare. Iar editurile, sa cistige o caruta de bani, insa foarte repede. Salman Rushdie nu face exceptie: talent cu gramada, placerea povestii, imaginatia ca o corabie-fantoma. Toate calitatile ii indreptatesc pe cititori sa astepte productii pe banda rulanta, iar pe maniacii capodoperelor – sa se indeparteze treptat, intristati, de Rushdie. De aceea, nu putea fi bucurie mai mare decit redescoperirea, in Seducatoarea din Florenta, a pasiunii care l-a facut celebru odinioara, alaturi de o poveste si aiuritoare, si foarte bine spusa.
Salman Rushdie in forma maxima, iar placerea de a citi povesti, ca la inceputuri. |
|
| Alina PURCARU, 24 iulie 2009, in Cotidianul |
| E greu sa alegi cea mai frumoasa declaratie din aceast roman, dar oricare ar fi ea, tine de libertate. Nu exista credinta pentru cel care, voind intreaga lume, nu-si da voie sa greseasca, pentru ca n-a invatat sa nu-i fie teama. Si, intr-o lume in care fantasmelor li se interzice libera circulatie, izvoarele, inclusiv cele ale povestirii, seaca, pare sa spuna Rushdie. Acest roman ar putea fi manifestul de credinta al oricarui povestitor care a ajuns sa priceapa rostul pentru care infloreste basme. Pentru scepticii la lectura din Rushdie, revelatia acestei carti este tocmai el: un seducator trecut prin carti, care aici pare ca s-a oprit la cel mai frumos si mai hipnotic dintre cicluri, cel al celor 1001 de nopti. |
|
| Salman RUSHDIE in interviu cu Marius CONSTANTINESCU, 22 ianuarie 2010, in Suplimentul de cultura |
| Unul dintre motivele pentru care am scris Seducatoarea din Florenta este pentru ca, da, erau calatori din Vest care doreau sa ajunga in Indii, in secolele al XV-lea si al XVI-lea. In schimb, nu am reusit sa descopar nici macar un exemplu de calatorie din India catre Europa. Indienii, inclusive citiva de la curtea mughala, au ajuns cel mai departe in pelerinaj la Mecca. In hinduismul clasic exista aproape un embargo cu privire la calatoriile in afara granitelor. Se credea ca daca treci Apa Neagra, adica oceanul, iti vei pierde casta. India nu a fost o tara de calatori, prin urmare lumea a trebuit sa vina catre ea. De aceea am vrut sa scriu o poveste despre ceva ce nu s-a intimplat niciodata. Despre drumul din Est spre Vest in secolul al XVI-lea. |
|
| Florin IARU, 20 iunie 2009, la Bookfest 2009 |
| N-am citit alta carte mai frumoasa in acest an! Mi-a placut romanul cel nou al inegalabilului Rushdie, pentru mi-a dat impresia ca recitesc cele 1001 de nopti, si pentru ca s-a intors la izvoarele literaturii pure: fara ideologii, fara propaganda, fara trucuri de marketing. M-a facut fericit, ca si cum m-as fi indragostit pentru prima data. |
|
| Radu PARASCHIVESCU, 19 iulie 2009, in Adevarul |
| Critica literara s-a grabit sa aseze Seducatoarea din Florenta la acelasi nivel cu Copiii din miez de noapte si sa-i prevesteasca obtinerea proximului Premiu Booker. E nesemnificativ daca va fi sau nu asa. Lucrul care conteaza e frumusetea inalta a cartii. Rotunjimea povestii. Salman Rushdie forjeaza o alianta intre istorie si fabula peste care presara un strop de pulbere fantastica. In romanul lui apar deopotriva personaje istorice (imparatul Akbar, florentinul Niccolò Machiavelli, amiralul genovez Andrea Doria) si plasmuiri ale propriei imaginatii (printesa Qara Köz, Bhakti Ram Jain, detinatorul rangului de Adulator Imperial Clasa Intai, Hiran, elefantul-calau, sau Dashwanth, pictorul capabil sa se ascunda in propriul tablou). Textura basmului e absolut superba. Citind cartea lui Salman Rushdie, ai sentimentul ca te-ai intors in copilarie, cand te desfatai cu povesti despre dragoni, padisahi si iazuri de clestar. Romancierul are o forta de seductie colosala. Si chiar daca la finalul cartii descoperim sase pagini de bibliografie care certifica o ampla munca de documentare, efectul e acelasi: avem impresia ca un scamator a pocnit din degete, desfasurand in fata noastra un covor pe care a inghesuit o lume. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Salman Rushdie
Shalimar clovnul
|
|
|
|
Ultimele aparitii
