
|
|
 |
| Gabriel DIMISIANU, 4 februarie 2004, Romania literara |
Temele clasice ale romanelor lui Breban le intilnim si aici, astfel cum ne si asteptam la acest scriitor posedat de obsesiile lui literare, urmarit de personajele lui, de conflictele, de situatiile pe care le-a imaginat in romane. Am putea spune ca, de fapt, alta viata decit literatura nici nu a avut. |
|
| Marius MIHET, 22 iunie 2004, Adevarul literar si artistic |
Frazele lungi, specifice, multe traite intens, dar calme, palpita o nostalgie care nu e nostalgie, un zimbet care nu e zimbet. Nicolae Breban cel din «Sensul vietii» zimbeste amar si-si traieste o melancolie (bolnavicioasa, se-ntelege) tocmai pentru ca are detasarea autoanalizei, specifica autorului care vrea sa fie sincer dar nu reuseste. Memoriile sint, cum spuneam, in primul rind un roman reusit. Dar si un foarte bun manual pentru tinerii prozatori. In aceasta carte, mai bine decit oriunde altundeva in opera lui Nicolae Breban, se intilnesc un pedagog al vietii si unul al literaturii. |
|
| Constantin COROIU, 20 ianuarie 2004, Adevarul literar si artistic |
Important este ca Breban nu ne ofera o (auto)biografie, ci mai mult o autofictiune, in care el este un personaj asemanator celor din romanele sale. Ca si acolo, abunda digresiunile ample, eseistice, stufoase, referiri la filosofii, opinii contradictorii, stil redundant. Exista insa si fapte biografice, unele dramatice, suficiente pentru a da seama de un destin aflat, cum insusi recunoaste, sub o stea norocoasa. |
|
| Ion SIMUT, 14 aprilie 2004, Cultura |
Memoriile lui Nicolae Breban mi se par confesiunile unui anti-confesiv. Autobiografia nu are acces la adevarul fiintei, astfel ca unica solutie este ca memoriile sa se transforme in roman. Ceea ce Nicolae Breban va si pune in practica. Va inventa un personaj din sine insusi, ne va arata cum regasirea de sine a durat intre 18 si 35 de ani, cum l-a eliberat moartea timpurie a tatalui, cum s-a izbit de o societate ostila adolescentul obsedat de ratare, cum problema seductiei sau a puterii, fictionate in romane, au pornit de la propria biografie. |
|
| Cristina CHEVERESAN, , Orizont, nr. 2/2004 |
Stilul memoriilor instiga la perpetua reconsiderare a «crimei si mobilului» acestei carti, la inaintarea spre sine prin intermediul unor procedee specifice structurii pentru care Breban isi declara dragostea dintii: romanul. Digresiunile, intrebarile retorice, polemizarile si meditatia pe marginea unui sir de existente legate subtil prin conexiuni atent revelate pe parcurs abat uneori atentia de la evolutia biografica lineara, transpunind discursul in sfera marilor intrebari ale metafizicului si literaturii. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nicolae Breban
Sensul vietii. (Memorii IV)
|
|
|
|