|
|
 |
| Ion SIMUT, 29 septembrie 2006, Romania literara |
 Toate artificiile prozei brebariene (fraza alambicata, discursivitatea) nu ma mai deranjeaza intr-o atmosfera de sinceritate si polemism, de reconstructie a unei epoci si a unor motivatii personale. Atlet (fondist) al romanului, cu mari performante recunoscute de critica si omologabile pe plan european, Nicolae Breban dovedeste in ultima vreme virtuti scripturale mai atragatoare in eseu si memorialistica. Prozatorul din trilogie si tetralogie nu mai scrie nici pentru public (pe care, de altfel, nu l-a magulit niciodata), nici pentru critica (vinovata de multe obtuozitati). I-a lasat pe toti in urma. |
|
| Lucia VERONA, 20 martie 2006, Saptamina financiara |
| Supratema cartii este exilul, perceput ca o «forma» a libertatii, ca si ratarea, ca si sinuciderea. Exilul parizian al autorului devine prilej de meditatie, dar si de evocare a unor exilati celebri, ca Eliade, Cioran si Eugen Ionescu. Apar si alti scriitori, exilati sau nu, este rememorata viata – nu doar literara – a anilor ’70-’80, dar, inainte de toate, cartea este un autoportret, aproape in marime naturala, al romancierului devenit aici propriul sau personaj. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nicolae Breban
Profetii despre prezent. Elogiul mortii
|
|
|
|
Ultimele aparitii
