La virste si in locuri diferite, confruntati cu probleme diverse si cu intimplari dramatice, Norman Manea si Leon Volovici au meritul de a fi intretinut, in convorbirile lor, «normalitatea dialogului» indiferent de tulburarile din jur, de a fi mentinut «ritmul interogatiei de sine» si de a fi reusit (tot cu expresia lui Norman Manea, la care probabil ar subscrie si Leon Volovici) «sa ma prezint convertit, in sfirsit, la mine insumi».
Cristina CHEVERESAN, 25 iulie 2008, in Orizont
Raspunsurile oferite de Manea la atent formulatele intrebari ale lui Volovici sint elaborate, aducind in prim-plan propriile reactii si opinii, dar si o intreaga biblioteca de articole, documente de epoca, exemple edificatoare menite sa ii sprijine, justifice, structureze coerent si profesionist interventiile.
Norman MANEA in interviu cu Cezar PAUL-BADESCU, 23 aprilie 2008, in Adevarul literar si artistic
Exilul este o experienta extrema. Nimeni nu pleaca in exil pentru ca e foarte fericit acasa si vrea sa mai vada cum e jungla africana (acestia sint altii – aventurierii). N-am vrut sa plec, n-am crezut ca voi ramine in strainatate. In exil, esti deposedat de tot. Si nu vorbesc numai de lucruri materiale. Esti un anonim, ti se ia limba, ti se iau prietenii, cartile din biblioteca, e o dislocare in necunoscut; este, pe scurt, un soc extraordinar de mare. In plus, in cazul nostru, cei veniti din Europa de Est, era nu numai un salt extraordinar in spatiu, ci si unul in timp.
Norman MANEA in cadrul dezbaterii „Exilul, o trauma privilegiata” (sediul Grupului pentru Dialog Soc, 22-28 aprilie 2008, in Revista 22
Exilul meu nu s-a terminat si nu se va termina. Conditia scriitorului este a unui exilat. Proust era un exilat fara sa plece din camera lui cu pereti de pluta. Dar nu la acest tip de exil vreau sa ma refer. Exilul, de obicei, este fortat. Cind un scriitor olandez traieste in Belgia, n-as zice ca e chiar exil. Exilul devine o situatie extrema cind nu te poti intoarce. Nu as vrea sa ma erijez in erou sau in martir. Victimizarea a devenit foarte la moda, toata lumea rivneste la statutul de victima. Exilul incepe, daca vreti, cu izgonirea lui Adam si Eva din rai. Eu n-am parasit chiar raiul, dar am parasit locul meu. Iesirea din paradisul plicticos, anost si perfect inseamna cistigarea existentei cu sudoarea fruntii – asta este pedeapsa divina. Incepe si procesul intens si profund al cunoasterii. Adam si Eva mincasera din marul interzis, marul cunoasterii. Daca ar fi ramas in paradis, cunoasterea le-ar fi fost inaccesibila. Procesul lung si greu al cunoasterii este unul dintre marile privilegii ale traumei.
Dana PIRVAN-JENARU, 15-21 mai 2008, in Observator Cultural
Cele cinci sute de pagini, dincolo de a transmite adevarurile rationale, verificabile, oglindesc mai ales sinceritate interioara, autorul gasind tonalitatea justa, registrul pertinent pentru a surprinde raportul, nu neaparat reciproc, dintre individualitate si derularea practica a unei existente. Relatarea drumului unei existente este poate la fel de complex ca si construirea sinelui real, deoarece dificultatii de a se privi in fata i se adauga dificultatea expresiei, dificultatea de a face transparenta substanta, densitatea. Lipsa patetismului si evitarea victimizarii face ca intre scriitor si cititor sa se instaleze o anumita incredere in parcurgerea drumului pe care il traseaza autorul, unind mereu doua sau mai multe puncte, momente, locuri, euri, universuri, manifestari ale prezentei in lume, ori eul fluctuant si scriitura care incearca sa-l fixeze.
Leon VOLOVICI in interviu cu Ovidiu SIMONCA, 15-21 mai 2008, in Observator Cultural
Norman Manea a fost pur si simplu incoltit cu o violenta nemaipomenita si cu foarte evidente accente antisemite. Atunci m-am gindit sa-l provoc, sa discutam toate aceste teme, inclusiv relatia generatiei lui de scriitori evrei, afirmati dupa perioada realist-socialista, dupa 1965, cu originea lor evreiasca, cu traditia evreiasca, sa vedem ce semnificatie au recentele «scapari» antisemite din presa controlata de partid, intr-un regim care se bucura de admiratia Occidentului pentru bunele relatii cu Israelul si pentru absenta propagandei antisioniste, atit de virulenta in celelalte tari comuniste.
Gabriela ADAMESTEANU, 14 octombrie 2008, in Bucurestiul Cultural
Sertarele exilului este o carte incitanta, un mozaic de evocari incarcate de dramatism si melancolie, de subtile pasaje eseistice, de analize lucide si opinii pe cit de limpezi, pe atit de echilibrate. Cartea unui “spirit european”, in intelesul pe care noi il dam acestui termen, a unuia dintre cei mai inteligenti si cultivati prozatori romani, cu atit mai pretioasa, cu cit, prin unele dintre temele ei, dar si prin felul de a gindi al autorului, se aseaza la un inceput de drum in cultura romana.
Ultimele aparitii
La virste si in locuri diferite, confruntati cu probleme diverse si cu intimplari dramatice, Norman Manea si Leon Volovici au meritul de a fi intretinut, in convorbirile lor, «normalitatea dialogului» indiferent de tulburarile din jur, de a fi mentinut «ritmul interogatiei de sine» si de a fi reusit (tot cu expresia lui Norman Manea, la care probabil ar subscrie si Leon Volovici) «sa ma prezint convertit, in sfirsit, la mine insumi».
