 |
| Adela GRECEANU, septembrie 2007, in Harper’s Bazar |
 Nora Iuga scrie o literatura in care poezia si proza incap foarte bine in paginile uneia si aceleiasi carti. In romanul Sexagenara si tinarul, un monolog pe care o femeie trecuta de 60 de ani in fata privirii verzi a unui barbat, ea se marturiseste: «Simt nevoia prozei pentru ca poezia, cu aerul ei aristocratic, intangibil, nu imi da posibilitatea sa ma spun asa cum imi permite proza». |
|
| Nora IUGA, 20 octombrie 2005, erviu cu Ovidiu SIMONCA, in Observator cultural |
| In Sexagenara si tinarul, 90% este autobiografie. Fictiunea nu exista decit datorita fricii mele ca persoanele reale sa nu fie recunoscute, pentru ca nu mi-ar placea sa le arunc in gura lumii. Din aceasta discretie, din aceasta grija ca ei sa nu se vada, am amestecat cite trei sau cite cinci personaje. Dar, in rest, in ce o priveste pe Anna, naratorul si personajul principal al cartii, eu sint acolo. Tot ce spun este lucru trait, nu este nici o fictiune. Dar pe Terry, care mi-a fost cea mai buna prietena, da, ei i-am combinat trasaturile. Si dupa aceea m-am speriat. In momentul in care s-a pus problema ca aceasta carte sa fie tradusa m-am speriat. Eu, vrind sa o apar pe Terry, i-am creat niste trasaturi din Herta Muller, dar nu m-am gindit nici o clipa la Herta. Terry nu este Herta, Terry este cineva din Romania. Si acum, Dumnezeule, stau si ma gindesc: daca aceasta carte ar aparea in Germania, sa nu se creada ca eu vorbesc despre Herta. |
|
| Elena VLADAREANU, 16 august 2005, Averea |
| Nora Iuga e o persoana uimitoare. Pentru ca nu s-a incapatinat niciodata sa ramina fixata intr-un proiect, intr-un stil, pentru ca se sustrage incadrarilor, pentru ca refuza schematismul. Sexagenara si tinarul este o scriere erotica, chiar daca nici o pagina, nici un fragment nu atinge concretul. Cartea aceasta demonstreaza ca, in literatura, erotismul nu inseamna numai scena tare sau numai limbaj demascat. Erotismul poate fi simplul dialog, in care cuvintele sint cele care creeaza o relatie. Cit de ferma sau cit de durabila poate fi aceasta verbala si veritabila relatie erotica veti vedea daca veti citi cartea. |
|
| Florina PARJOL, 15 septembrie 2004, Cultura |
| Un poem despre feminitate care inregistreaza tribulatiile eterne ale femeii - captiva intre fizic si metafizic. Nu esafodajul tehnic e cel care tine romanul, ci amestecul intentionat frivolizat de ginduri, fapte, versuri, amanunte din societatea romaneasca contemporana (apar referiri la Marius Tuca, Vadim etc.) si detalii savuroase din lumea literara a anilor ’70. |
|
| Iulia ARGINT, 15 noiembrie 2005, Adevarul literar si artistic |
| In romanul Norei Iuga decoperi trupul unui poem (ca miezul unui simbure tare de piersica), in care, de data aceasta, nu mai functioneaza acel laconism, acea taiere in carnea lui. Imbracind hainele confesiunii, ale unui monolog, intimplarea esentiala din mijlocul acestui roman imi pare desenarea in detaliu a tuturor ramificatiilor nervoase, pina la cele mai dificile de discernut, fara nici un fel de autocenzura, atingerea celor mai fine nervuri ale unui gind sau ale unei stari. As prefera sa numesc aceasta carte a Norei Iuga text, pur si simplu, un text al dorintei care are ceva usor narcisiac – ca intr-un joc de oglinzi; in rasuciri incete, ca dupa o muzica bizantina, Anna se priveste pe ea, sau mai bine zis, isi priveste dorinta in celalalt, incercind sa creeze in acelasi timp o punte a senzualitatii intre ei prin magia cuvintelor. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
