|
|
 |
| Matei FLORIAN in interviu cu Dia RADU, nr. 899, in Formula As |
 Ma aflam la Ciocanu, si pe fondul acela de curatire, in care lucrurile redeveneau ca altadata, am simtit cum toate contorsionarile pe care le inecasem adanc in mine au rabufnit. Si am auzit clar vocea personajului spunand: "Buna dimineata!". L-am auzit pe omul asta foarte viu in interiorul meu si m-am intrebat cui ii spune el "Buna dimineata!". Si am stiut atunci ca va fi o carte al naibii de trista, dar si cu pitici, despre care voiam de mult sa scriu, si cu bucurie, si cu lumini, si cu multe culori, si cu Ciocanu, ca va fi in ea si toata deznadejdea din anii aia in care ma simteam departe de esente. Si in timp ce scriam, simteam cum creste o fiinta straina in mine. S-a intamplat uneori sa ma duca in niste zone cumplite, de ajungeam sa tip: "Ce cauta asta? De ce nu ma lasa in pace, ce ma pune sa fac?". Pentru ca personajul asta e un nebun, chiar daca e si bland si iubeste din tot sufletul lui. Faptul ca el iesea la iveala de sub mana mea ma istovea, ma secatuia, la capatul zilei de scris. M-am luptat cu sminteala in tot timpul in care am scris cartea asta. Eram singur, in salbaticia de la Ciocanu, ingropat in zapezile alea uriase, cu lupii, scriind despre un om nu tocmai sanatos la cap. Slava Domnului, am fost suficient de puternic sa-mi dau seama unde se opreste el si unde incep eu. Cand am pus punct, am simtit un val urias si eliberator, dar care m-a si prabusit, pentru ca se adunase multa intensitate si mult tumult. Atunci cand toata rigoarea mea si logica de prozator au luat sfarsit, valul ala s-a napustit asupra mea si m-a trantit la pamant. La modul cel mai fizic. |
|
| Paul CERNAT , nr. 8/2010, in Revista 22 |
| Debutul editorial pe cont propriu cu Si Hams Si Regretel a fost intimpinat la sfirsitul anului trecut ca un cadou literar de Craciun si ca «o carte unica in literatura romana». Programat de rumorile favorabile, am plonjat in lectura cu mari asteptari. Povestea «cu pitici» e, intr-adevar, neobisnuita si poarta amprenta imaginara a locurilor unde a fost conceputa, ca urmare a unor burse: vara, pe malul lacului Vanze din Berlin, apoi iarna, intr-o casa taraneasca din muntii Piatra Craiului. In acelasi timp, ea dubleaza trauma rupturii de inocenta copilariei printr-o experienta a starilor-limita si printr-o drama a separarii de marea si unica dragoste. Intim impletite, feeria si delirul morbid nu mai au insa suport direct-biografic, ca in Baiuteii. Naratorul acestui op suprarealist, ale carui capitole – sapte la numar – incep cu formula magica «Buna dimineata!», este un tinar izolat, retras in pragul iernii (si, aflam mai tirziu, al mortii), intr-o «cosmelie» din munti construita pentru o iubita inaccesibila (si, aflam mai tirziu, moarta) careia ii trimite lungi, sfisietoare si incoerente scrisori de dragoste despre singuratatea lui, populata, compensator, de creaturi miraculoase: pitici de culori felurite, imateriali, cu fizionomii si nume bizare, bijbiind nauci «in ceata asta care s-a lasat peste dealuri ca sa ascunda toate povestile, ca sa le cheme in inima ei neprihanita, sa le imblinzeasca, sa le smereasca..., in ceata asta fara de care ranile nu s-ar vindeca». Micile creaturi ale mintii in ceata sint Usi - pelticul verde, membru al Ordinului Culegerea Gheba care «nu stie sa zica riu, ratusca, ramurica», pedantul si «singurosul» galben Altfred, cel atras de esente, albastrul si neconsolatul Regretel (care, inainte de a se desparti de iubita lui Tristina si de a-si pierde vorbirea, s-a numit Si Hams Si Regretel) si altii asemenea. |
|
| Stefan MANASIA, nr. 180, 2010, in Tribuna |
| Poti citi Si Hams Si Regretel ca pe o poveste colorata cu pitici, un fel de basm pentru adulti familiarizati cu trucurile romanesti (asta ar fi cea mai facila cheie); poti descifra, apoi, in roman destramarea – si efectele acesteia – personalitatii eroului indragostit, sub avalansa regretelor si remuscarilor, stimulat de peisajul eterat, nordic, fabulos (si probabil ca lectura asta ar fi exacta si ar fi de dorit); sau, in fine, poti citi romanul ca pe o dubla istorie, posibila poarta de acces intre lumile pitoresc-infernale, cetos-aurorale si lumile-eurile «multiple» ale protagonistului indragostit (e ceea ce, de altfel, mi-a placut sa vad). Si mi-am amintit, cu prilejul asta, ca universul demonic din camera lui Horacio Oliveira e simultan cu universul amorf si lipsit de mister al unui mare oras, asa cum minunat scria Cortázar in al sau sotron. sau ca indragostitul din Chung King Express, filmul lui Wong Kar Wai, stie sa vorbeasca cu obiectele si pestii dintr-un acvariu, insufletite cindva de prezenta iubitei... |
|
| books.rainbowchild.ro, iunie 2010, in Dilemateca |
| E multa ceata si singuratate in carte si cu cit citeam mai mult, cu atit imi dadeam seama ca lucrurile nu sint chiar atit de simple si de usor de inteles, dar cind si-au facut aparatia cei trei pitici – Usi, Altfred si Regretel – cartea m-a cucerit iremediabil. |
|
| smspentrudomnulmann.wordpress.com, iunie 2010, in Dilemateca |
| Matei Florian, cartea ta a fost pentru mine o calatorie intensa si scurta (am citit-o cu nerabdare intr-o dupa-amiaza foarte ploioasa). A fost ca si cum m-as fi dat intr-un carusel descoperit in mijlocul unui parc de distractii bizar, genul de parc pe linga care unii oameni trec nepasatori. Pentru ca-mi place la nebunie sa ma dau in carusel pina ametesc de tot, e limpede de ce pentru mine cartea ta a fost una dintre cele mai frumoase. Nu doar romanesti, si nu doar de anul trecut. Vera. |
|
| Alina PURCARU, ianuarie 2010, in Noua literatura |
| Si Hams Si Regretel e o poveste cu cararui incurcate, in care radacinile poetice, care se vad la tot pasul, indica directiile de lectura, fentind reflexele obisnuie ale cititorului de proza. E o carte rara, hibrid de stari si de contraste, care, in delirul aparent in care se dezvaluie la primul contact, ascunde limpezimea in care se desfac, pentru cine are timp si rabdare, chiar si cele mai incilcite emotii si incercari, de regula cele esentiale. |
|
| Stefania MIHALACHE, februarie 2010, in Dilemateca |
Fratele lui Filip Florian iese in lume. Si o face singur de data asta. O face cu Si Hams Si Regretel, o scriere ciudata – roman de dragoste de anvergura aproape clasica, dublat de un fel de cosmologie hitra cu pitici colorati, care explica lumea, in registru peltic sau doct, fara sa-I poata alunga insa tragicul.
Un roman cu multiple niveluri interpretative, etalind o formula de conceptie neobisnuita, cu elemente reunite sa dea expresie unui tragic sinestezic. |
|
| Matei FLORIAN in interviu cu Elena STANCU, decembrie 2009, in Marie Claire |
| In copilarie am avut citiva prieteni pitici despre care n-am scris o vorba. Mult mai tirziu, cind eram deja mare, s-a intimplat ca unii dintre ei sa-mi apara in vis si sa-mi bata obrazul. Ii uitasem. Le eram dator cu o poveste, dar nu gaseam tonul potrivit. Abia cind l-am auzit cu domnul cu picioare pare spunindu-i "Buna dimineata" iubitei sale, am stiun ca in roman va fi vorba de dragostea si tristete. Piticii au parut multumit. |
|
| Ionuca, 9 decembrie 2009, pe www.books.rainbowchild.ro |
| Mi-e asa de greu sa scriu ceva despre cartea lui Matei. Clar e o carte care trebuie citita, de preferat cu niste serveţele la indemina, ca eu am inceput sa pling inca de pe la pagina 11, noroc cu piticii care apareau exact la timp. Pe mine lucrurile pe care el, un tip care se afla intr-o casa, la munte, i le scrie ei, care a ramas in oras, m-au dat gata. Nu sunt declaraţii nemaiauzite, sfaturi excepţionale, adevaruri supreme, ci sunt acele banale small things pe care fiecare cuplu le are, dar pe care nu mulţi le apreciaza asa cum ar trebui: mirosul pielii ei, cearta aia de atunci, cum el ii citea ei din carţi, aluniţa de sub sin… Toate nimicurile astea m-au induiosat pina la lacrimi, ca asa sunt eu, a sentimental fool… |
|
| Luiza Vasiliu, 29 mai 2010, in Suplimentul de cultura |
| Scris cu o nemaipomenita dezinvoltura lexicala, amintind francofililor de distractiile literare ale lui Queneau, Si Hams Si Regretel discuta, printre rinduri, indepartarea din ce in ce mai mare a cuvintelor de lucruri si demonstreaza (prin monologul lui Usi, de pilda) ca, daca tulburi limbajul, tulburi si realitatea mijlocita de limbaj. |
|
 | | 1 | 2 | 3 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Serban Foarta
Clepsidra cu zapada
|
|
|
|
Ultimele aparitii
