|
|
 |
| Alexandre FILLON, sept.-oct. 2008, in revista Livres-Hebdo, preluat de Noua literatura |
 Dan Lungu e un scriitor amuzant, care incearca sa aduca la lumina Romania de dinainte si de dupa caderea lui Ceausescu, dind glas unei intregi galerii de personaje colorate. Dulce-amarui si adesea extrem de amuzant, romanul Sint o baba comunista! ilustreaza transformarile societatii romanesti. |
|
| Mihaela URSU, nr. 6, 2007, Apostrof |
| Sub pretextul confesiv se ascunde un roman foarte bun, de un umor copios, scris la persoana I, pe una dintre temele de cea mai mare actualitate: (im)posibilitatea de a impaca amintirile fericitei copilarii si tinereti cu recunoasterea abjectiei comuniste. Pus in pagina ca o marturisire declansata de mersul «lumii noi», textul exploateaza doua filoane extrem de productive in literatura moderna: literatura despre copilarie(intretinuta in fiorul paseist) si literatura «inocentului» (de extractie picaresca). |
|
| Adriana BITTEL, mai 2007, Formula As |
| Pentru generatia virstnica tot ce povesteste prin vocea Emiliei romancierul reprezinta banalitati arhicunoscute: cum decurgeau vizitele de lucru ale lui Ceausescu in fabrici, cum se recrutau membrii de partid, teama de activisti si de securisti, satisfactia de a pacali sau fura «statul». Sint insa bine povestite, cu o anume verva, prin prisma muncitoarei cumsecade si in general multumite cu viata ei, comparativ cu aceea de la tara de unde plecase. Dan Lungu, care isi propune sa explice «din interior» ce-i cu acesti nostalgici ai comunismului, o face cam demonstrativ, e adevarat, dar fara pic de sarcasm, mai curind cu un soi de mila. Sint citeva scene deosebit de reusite – Emilia, proaspat orasenizata, aratindu-i surorii ei mai mici, de la tara, magazinele si cofetariile, vizita fiicei Alice cu logodnicul canadian in apartamentul de bloc al sotilor Apostoae, petrecerile din atelier, cu «colectivul». In ansamblu insa, noul roman al lui Dan Lungu pare un film documentar, nu unul artistic. |
|
| Sanda CORDOS, mai 2007, in Dilematica |
| Mai decis decit in romanul precedent (din care pastreaza un ton si un personaj, nea Mitu, Fraierul Tranzitiei), prozatorul investigheaza acum (lucru rar in proza noastra, exceptie facind putini autori, printre care Petre Barbu) lumea proletara de dupa 1990. Cu un foarte bun instinct de prozator (de tipul celui care il indemna pe Marin Preda sa se opreasca la "ultimul taran din istorie"), Dan Lungu alege un personaj banal, reactionar, nostalgic, un infrint al istoriei. Problematica morala da adincime acestui roman facut cu profesionalism, cu umor (al Emiliei, dar si al lui nea Mitu care povestea despre Ceausescu "de parca era acolo, in dormitor cu ei") cu o remarcabila intelegere a umanului. Speranta mea este ca Dan Lungu se va decide sa faca pasul (spre care-l recomanda neobisnuitul sau talent) de la aceste biografii contemporane (tot atitea tulburatoare felii de viata) la constructia unui univers. |
|
| Stefan Ion GHILIMESCU, iunie 2007, in Arges |
| Meritul lui Dan Lungu, subliniat exact de un critic de talia lui Mircea Iorgulescu, este de a nu fi incercat sarjarea unei realitati grosiere prin ea insasi, ci de a o etala empatic intr-un "muzeu de hirtie al vietii cotidiene intr-o societate totalitarista...". Venita de la un sociolog de profesie, usor schematica, ba chiar plina de cliseele specifice, o asemenea intreprindere este fara doar si poate mult mai onesta si serveste mult mai bine intelegerii fenomenului decit ar putea-o face o carte hibrida precum mult laudatul compendiu de amintiri ale unor intelectuali din Cum era? Cam asa... (ingrijitor Calin Andrei Mihailescu), unde, alaturi de voci recunoscute ale gindirii ideologice libere, se exprima (pentru a-si da inca o data in petic) si citiva exponenti ai elitistilor esopici care se screm inca sa bizoteze un raspuns mereu al lasitatii... |
|
| , februarie 2010, Dilemateca |
| Cea mai tradusa carte romanesca a anului trecut este Sint o baba comunista! de Dan Lungu. Aparut in colectia «Ego. Proza» a Editurii Polirom in anul 2007, romanul continua «experimenta de mentalitate» inceput de scriitor in Raiul gainilor, si anume, comunismul perceput la nivelul omului comun. In 2008, Sint o baba comunsta! a fost tradus in limbile franceza si maghiara, iar anul trecut romanul a cunoscut versiuni in limbile germana, polona, spaniola, bulgara, italiana si turca. |
|
| Dan LUNGU in interviu cu Marius CHIVU, februarie 2008, in Dilemateca |
| Sint o baba comunista! este in egala masura un roamn despre nostalgiile paradoxale sau despre istoria complicata a unei abtineri la vot. Tema, in ceea ce scrii, cred ca e o falsa problema sau, in fine, una minora. Adesea tema e relativa si polimorfa. Exista autori mari care nu au scris despre ceea ce numim comod si conventional razboi. Asta e o cutie in care pot intra o groaza de lucruri. |
|
| Ana Chiritoiu, februarie 2007, Noua literatura |
| Ce merita semnalat din capul locului in legatura cu ultimul roman al lui Dan Lungu, Sint o baba comunista!, este felul in care, asumindu-si «observatia sociala» (nu stiu cit timp trebuie sa treaca pina sa citim aceasta sintagma fara resentimente exaltate livresc), reuseste sa transforme in literatura de cea mai buna calitate o problema actuala si acuta a Romaniei de azi. Dan Lungu exploateaza o intreaga memorie orala a generatiei care «a construit socialismul» (fara ca macar sa-si dea seama) si o aduce in roman sub forma unei naratiuni emotionante fie prin deruta cu care pensionara incearca sa impace politica si amintirile personale, fie prin ingenuitatea cu care e rememorata viata sub comunism. |
|
| Cristina CHEVERESAN, aprilie-mai 2007, in Noua literatura |
| Talentul lui Dan Lungu - pe linga cel deja probat, de prozator - este cel de observator al intregului si fenomenelor componente. In ciuda titlului provocator, cartea e departe de a scrie oda comunismului. Intriga este cliseizata intentionat, stilul simplist al protagonistei permite inserarea de episoade cu efect garantat. |
|
| Virginia LUPULESCU, aprilie 2007, The One |
| Sint o baba comunista! ne provoaca la un exercitiu de empatie fata de cei pe care ii auzim in autobuz spunind: «Era mai bine pe vremea lui Ceausescu». |
|
 | | 1 | 2 | 3 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Radu Pavel Gheo, Dan Lungu
Tovarase de drum. Experienta feminina in comunism
|
|
|
|
Ultimele aparitii
