|
|
 |
| Nicolae Emanuel DOBREI, noiembrie 2005, Cuvantul |
 Sedusii, marii nesabuiti ai secolului al XX-lea, sint alesi dintre figuri notorii ale intelighentiei europene care au cedat fascinatiei totalitare, fie ea nazista sau bolsevica. Heidegger via Jaspers si Hannah Arendt, Carl Schmitt, Benjamin si Kojeve, Foucault si Derrida sint (anti)eroii asupra carora se opreste autorul in demersul sau. Cit despre natura acestui demers, e greu de spus daca e ancheta, demascare publica, incercare de lectura sau analiza a unei patologii; metodologic, Lilla nu e deloc impecabil, iar cititorul pedant va fi unul dintre primii dezamagiti. Intr-o scriitura vie si pasionata, ne induce, mai degraba, curiozitatea decentei anonime care vrea sa stie mecanismul pervers al alegerii gresite, nerezonabile in politica. |
|
| Ioan STANOMIR, ianuarie 2007, Idei in dialog |
| Detasarea de fascinatia exercitata de «intelectualii angajati», valorizati ca repere etice si furnizori de panacee, este una dintre lectiile pe care textul lui Mark Lilla o preda cititorilor sai. inainte de a fi parte din secta entuziasta a zela-torilor utopiei, studiosul, cetatean inainte de toate, este inzestrat cu ratiune, ratiune in numele careia este obligat sa aleaga libertatea si demnitatea umana in fata barbariei. Impopulare sau invocate ca mostre de excentricitate ideologica, textele unor Tocqueville, Aron sau Leo Strauss pot fi antidotul impotriva tentatiei servitutii voluntare. Reflectia in marginea tiranofiliei modeme este un pas in acest parcurs al regasirii echilibrului intelectual. |
|
| Carmen MUSAT, 9 martie 2006, Observator cultural |
| Secole de-a rindul, raporturile intelectualilor cu puterea politica au fost cind tensionate, cind, dimpotriva, foarte apropiate, ceea ce a dus, in epoca moderna, la constituirea unui tip uman aparte, intelectualul filotiranic, pe care Mark Lilla il analizeaza, nuantat si lucid, in Spiritul nesabuit. Intelectualii in politica. Scrisa alert si aducind in discutie cazuri individuale – de la Heidegger si Carl Schmitt la Walter Benjamin, Alexandre Kojeve, Michel Foucault si Jacques Derrida –, cartea se citeste «dintr-o suflare», ca un pasionant roman de idei, cita vreme intrebarea la care autorul incearca sa raspunda este de o tulburatoare actualitate: cum ajung intelectualii sa fie fascinati de tirani? Cum e posibil ca acestia sa sustina, in scrierile lor, ideologii extremiste si sa se puna chiar in slujba unor regimuri totalitare? |
|
| Luminita MARCU, 5 noiembrie 2005, Suplimentul de cultura |
| Mark Lilla reuseste in aceste articole un entuziasmant amestec de analiza judicioasa si opinie personala deschis si uneori pasional asumata, pe fundalul unui interesant erotism intelectual – expus in ultimul capitol, «Seductia Siracuzei», si in prefata dedicata lui Czeslaw Milosz si emergent din cind in cind si in capitolele propriu-zise –, un erotism platonician care inveleste cu un fel de tandrete discutia de maxima seriozitate si onestitate dusa in jurul spinoasei probleme a tiranofiliei intelectuale in secolul XX. Nimic in comun, nici la acest nivel, cu psihologizarea uneori dizgratioasa in registru amoros a discutiilor de la noi in jurul unor Eliade, Cioran, Noica sau al altor intelectuali romani aflati intr-o relatie inca nediscutata cu tirania politica de o extrema sau alta. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Vladimir Tismaneanu
Revolutiile din 1989. Intre trecut si viitor
|
|
|
|
Ultimele aparitii
