|
|
 |
| Philippe CLAUDEL in interviu cu Ana CHIRITOIU, noiembrie-decembrie, in Noua literatura |
 Pentru mine, romanul inseamna povestire, fara a plictisi cititorul, si, in acelasi timp, incerc sa fac romane «populare», care sint, adica, susceptibile sa placa multor oameni, iar in aceste romane populare, incerc sa ridic intrebari fundamentale, legate de umanitate, de societatea noastra, de individualitatea noastra – fara sa fiu prea intelectual, dar incerc sa fac loc mai multor straturi in romane, ca ele sa poata fi citite de unii ca romane politiste, iar de altii, ca romane metafizice; de unii, ca romane istorice, de altii, ca romane de dragoste. |
|
| Constantin VICA, ianuarie 2008, in Cuvantul |
| Acest cuplu prezenta-absenta este important atit in privinta relatiei personajelor cu razboiul, a carui prezenta este fantomatica, cit si in ceea ce priveste memoria personajelor. Exista un anume sentiment al infricosatorului care decurge din absenta a ceva pe care il stii ca fiind acolo fara a-l vedea. |
|
| Philippe CLAUDEL in interviu cu Madalin ROSIORU, decembrie 2007, in Tomis |
| Eu scriu cum vreau, fara sa-mi pese de ce vor cititorii. Marketingul nu creeaza literatura, iar retete nu exista, din fericire. Pentru scriitor, esentiala este libertatea creatiei. De aceea n-as putea trai numai din scris. Scriu carti care, in mod normal, intrunesc toate elementele pentru nu a place. |
|
| Claudiu CONSTANTINESCU, 8-14 noiembrie 2007, in Dilema veche |
| Cind vezi un asemenea titlu, nu poti decit sa te astepti la o halca zdravana de melancolie. Iar cind stii ca autorul cartii e unul dintre acei contemporani care n-au dat buzna sa debuteze, preferind s-o faca la o virsta mai coapta, te astepti si la o scriitura calofila, cu delicateturi si delicatese indelung rafinate. |
|
| Philippe CLAUDEL, in interviu cu Florentina CIUVERCA, 8-14 decembrie 2007, in Suplimentul de cultura |
| Prin lectura am ajuns la scris. Lectura mi-a deschis apetitul pentru scris si nu uit asta niciodata, de aceea scriu ce mi-ar placea mie sa citesc, gindesc ca un cititor. Nu sint constient de ce scriu sau de ce ar urma, ci descopar povestea pe masura ce inaintez, ca si cum mi-ar dicta-o altcineva. Iar cartile mele sint rezultatul tuturor lecturilor care m-au influentat vreodata. In Suflete cenusii am fost influentat de gindirea lui Pascal, de Georges Simenon si multi altii, iar in Raportul lui Brodeck revin cu teme din cartile pe care le savuram in copilarie si adolescenta. Au revenit asa, pur si simplu, fara sa-mi ceara permisiunea. |
|
| Philippe CLAUDEL, in interviu Adina DINITOIU, 6-12 decembrie 2007, in Observator Cultural |
| Ceea ce ma intereseaza pe mine este limba. Sint un artizan care lucreaza cu un instrument anume. Incerc sa folosesc acest instrument in asa fel incit sa exprime cel mai fidel cu putinta ceea ce vreau sa comunic si, in acelasi timp, sa o pun si pe ea in valoare. Exista intotdeauna acest dublu efort: o latura artizanala, a te servi cit mai bine de instrumentul folosit, si una estetica, a arata cit de frumos poate fi acest mijloc de expresie. Ceea ce ma intereseaza e conditia umana, viata noastra, felul in care parcurgem aceasta lume. |
|
| Ana-Maria ONISEI, 30 iunie-6 iulie 200, Suplimentul de cultura |
| Scriitura lui Philippe Claudel vine ca o pauza de respiro dupa intortocheli postmoderniste ori fraze baroce sensibile, se insinueaza poetic si iti pune stapinire pe minte. Un roman care te rupe, intr-un fel decent, clasic, de lume, de zgomot, de imagini citadine. Singurele asocieri cu care ramii-nu inainte de a te simti «curatat» temeinic de orice rest nefast al imaginatiei setate pe pilot automat-sint din sfera omenescului pur. Si simplu. Despre morti ale spiritului vorbeste francezul, cu o discretie parsiva, si, de aceea, percutanta. |
|
| Ana-Maria ONISEI, 30 iunie-6 iulie 200, Suplimentul de cultura |
| Scriitura lui Philippe Claudel vine ca o pauza de respiro dupa intortocheli postmoderniste ori fraze baroce sensibile, se insinueaza poetic si iti pune stapinire pe minte. Un roman care te rupe, intr-un fel decent, clasic, de lume, de zgomot, de imagini citadine. Singurele asocieri cu care ramii-nu inainte de a te simti «curatat» temeinic de orice rest nefast al imaginatiei setate pe pilot automat-sint din sfera omenescului pur. Si simplu. Despre morti ale spiritului vorbeste francezul, cu o discretie parsiva, si, de aceea, percutanta. |
|
| Iulia BLAGA si Elena VLADAREANU, 28 noiembrie 2007, in Romania libera |
| Inainte de a participa la deschiderea Festivalului Filmului Francez, Philipe Claudel a venit la Libraria Carturesti, unde a vorbit despre romanul sau recent aparut in limba romana, Suflete cenusii, primul dintr-o trilogie, dar si despre romanul care incheie trilogia, Rapport de Brodeck, pentru care a primit, nu cu mult timp in urma, Goncourt des Lyceens. «Ma intereseaza povestea, nu atit sa-mi povestesc propria viata, care nu e chiar atit de interesanta», spune Claudel, care si-a plasat actiunea acestei trilogii in proximitatea razboiului. Pentru ca, explica tot Claudel, este interesat de observatiile asupra conditiei umane in circumstante dificile, in timpul razboiului si dupa razboi. «Vreau sa ridic intrebari asupra umanitatii si asupra conditiei umane. Vreau sa scriu carti cu care cititorul sa-si petreaca timpul, dar care sa-l determine sa-si puna niste intrebari». De aceea Claudel dezvolta intrigi politiste care sa-i permita sa strecoare tesatura de probleme. De exemplu, Suflete cenusii debuteaza cu moartea unei fetite, iar autorul spune ca a vrut sa faca o paralela intre doua crime: «Crima asupra copilei si cea uriasa, asupra umanitatii. Ce e mai inuman: moartea unui copil sau moartea a milioane de oameni? Amindoua sint crime ingrozitoare». |
|
| Philippe CLAUDEL in interviu cu Anca BAICOIANU, 19 decembrie 2007, in Adevarul literar si artistic |
| Atunci cind ucizi un om, ucizi de fapt la nivel simbolic, umanitatea pe care acesta o reprezinta, care formeaza miezul fiintei sale. Uciderea unui individ este o metafora pentru uciderea speciei. Nu degeaba asasinatul constituie, in toate societatile pe care le cunoastem, unul dintre cele mai mari tabuuri. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Philippe Claudel
Raportul lui Brodeck
|
|
|
|
Ultimele aparitii
