|
|
 |
| Ovidiu SIMONCA, 16 noiembrie 2006, Observator cultural |
 Teodosie cel Mic e o poveste in care trebuie sa accepti, de la inceput, ca esti intr-o conventie, ca personajele sint dintr-un basm, ca, dincolo de a cauta substraturi, alegorii sau incercari de decriptare, esti intr-o naratiune unde e cel mai bine sa te instalezi ca cititor ludic si sa te lasi purtat de farmecul personajelor. Aceste personaje sint mai altfel decit in „povestile nemuritare“ pe care le citeai cu nesat cind erai copil. Personajele din Teodosie cel Mic sint si crude, si uneltitoare, si birfitoare, si grandomane. Au toate caracteristicile oamenilor mari. Ramine ironia cu care personajele isi disputa teritoriile pentru care duc batalii cincene. Fara nici o indoiala, Razvan Radulescu are, intotdeauna cind povesteste, un tilc, o tema, o iritare, o postura polemica. Din acest motiv, si Teodosie cel Mic este scris cu har: nu parodiaza, nu pastiseaza, povesteste atit celor mici, dar mai ales celor mari. Am profitat de ocazia publicarii si ne-am strecurat in lumea lui Razvan Radulescu, autorul romanului Teodosie de Mic si scenaristul filmului Moartea domnului Lazarescu. |
|
| Razvan RADULESCU in interviu cu Ovidiu SIMONCA, 16 noiembrie 2006, Observator cultural |
| Eu scriu despre imposibilitatea accesului meu la emotiile de atunci. De obicei, sa omori personajele principale nu prea se face intr-o carte de copii. Trebuie vazut in decizia mea de a le omori, si inca brutal, o sublimare a frustrarii pe care am avut-o vazind ca nu pot accede autentic la emotia copilariei. Am vrut sa ma intorc la copilarie, am vazut ca nu pot si atunci cartea a devenit mai serioasa si cruda. Nu puteam sa ma mistific, sa caut un happy-end, cu lucruri blegoase, ce frumoasa e copilaria... |
|
| Doris MIRONESCU, 16 decembrie 2006, Suplimentul de cultura |
| Teodosie cel Mic spune o poveste in singurul mod posibil la inceputul mileniului trei: ironic, postmodern, cu pusee de naivitate sabotate de catre deconstructorul nemilos al povestii. Cititorul trebuie sa intre bine antrenat in text, altfel risca sa piarda cel putin una dintre pistele posibile ale lecturii. Cartea lui Razvan Radulescu este una intru totul delectabila, insa nu si odihnitoare... |
|
| Razvan RADULESCU in interviu cu Elena VLADAREANU, 14 decembrie 2006, Romania libera |
| A fost gata acum cinci ani. Poate ca si atunci, daca s-ar fi publicat la vremea ei, ar fi parut atipica, dar noutatea ei ar fi fost mai evidenta. Sau poate este doar nemultumirea mea la mijloc, aceea ca, de cind am scris-o si pina acum, mi-am pierdut interesul, entuziasmul si comunicarea cu ea. Nu am avut niciodata in minte un scenariu cu povestea asta. Nici nu cred ca se poate face un film dupa ea. Ar iesi prost. Anumite plasmuiri literare ar trebui sa ramina asa cum sint, fara fete clare, fara expresii si gesturi definite vizual o data pentru totdeauna – ar trebui sa ramina in stadiul lor vag, aburos si mereu schimbator, in functie de emotiile celui care citeste. |
|
| Paul CERNAT, 11 ianuarie 2007, Observator cultural |
| Anul literar 2006 a fost un an al prozei. Abia acum predictia lui Ion Simut privind «reabilitarea fictiunii» incepe sa prinda contur real. Nu atit prin perseverenta «batrinilor», cit prin pofta de poveste a tot mai multor autori «tineri». Cuvintul de ordine: diversitatea. Impasul experimentelor minimaliste a fost depasit, iar micile teribilisme juvenile tind sa fie absorbite. Am inregistrat chiar aparitia unei capodopere (nu ma feresc sa pronunt acest cuvint... ): metaromanul fantasy Teodosie cel Mic al lui Razvan Radulescu, de departe reusita romanesca a anului. |
|
| Ovidiu SIMONCA, 11 ianuarie 2007, Observator cultural |
| In 2006, cu Teodosie cel Mic, Razvan Radulescu a reusit sa ne arate ca literatura romana actuala este dezmortita. Cu siguranta, ca sa publici Teodosie cel Mic trebuie sa risti: povestea n-are un sfirsit fericit, n-are personaje blegoase, n-are Ilene Cosinzene, e o poveste pentru oamenii maturi, e un contramanifest la «povestile nemuritoare» in care zmeul isi primeste pedeapsa si fata imparatului zimbeste cochet in peajma nuntii de trei zile. Povestea are ritm si e scrisa cu o tehnica desavirsita. Tilcul romanului este urmatorul: cind stii sa povestesti, indiferent unde e plasata actiunea, ai toate sansele sa devii fermecator, cum e Razvan Radulescu, si cu succes la cititori – circotasi sau dornici sa se piarda in poveste. |
|
 | | 1 | 2 | 3 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Razvan Radulescu
Viata si faptele lui Ilie Cazane
|
|
|
|
Ultimele aparitii
