 |
| Gabriel NEDELEA, septembrie 2008, in Scrisul Romanesc |
 Formula, apropiata de un scenariu, oscileaza intre neorealism si realism simbolic, poetic, oferind o situatie frapanta care il cistiga pe cititor si prin usurinta cu care este infatisata. Este un roman scris cu dezinvoltura pentru un cititor sincer cu lecturile sale. |
|
| Ciprian MACESARU, iunie 2007, Sapte seri |
| Ceea ce inspaiminta cel mai tare in Teorema este aerul mesianic al tinarului. Al acelui Oaspete scris cu majuscula, care te duce cu gindul la Isus. O carte insuportabila! O carte de citit printre degete! |
|
| , august 2010, pe bookblog.ro |
| Personajele unui roman aparte scris de un regizor italian cu stil ravasitor se recunosc de la distanta, sunt cinematice. Cei patru membri ai „sfintei familii burgheze de Milano” din Teorema beneficiaza de o descriere precisa cu privire la detaliul semnificant si la diferenta specifica, cum numai un cineast ar fi capabil sa ofere. |
|
| Cristina BALINTE, 5 iulie 2007, Cultura |
| Teorema apartine schemei logice «si»-«si», deopotriva o scriere despre sacru, ca si despre profan, despre religiozitate, ca si despre sexualitate, despre miracol, ca si despre blasfemie. |
|
| Andra MATZAL, 22 mai 2007, Cotidianul |
| Romanul lui Pasolini, Teorema, este, mai intii de toate un exercitiu de critica. Publicat in 1968, este unul dintre atacurile cele mai corozive la adresa «ratiunii dominante» din Italia acelei perioade. Structurat mai mult sau mai putin ca o teorema, romanul prezinta initial enunturile de la baza constructiei, dupa care urmeaza «demonstratia» propriu-zisa si, evident, concluzia. Ce urmareste sa demonstreze? Ca burghezia este o categorie al carei continut a disparut, o eticheta a carei semnificatie s-a golit de sens, ca toata aceasta clasa sociala si-a pierdut identitatea, raminind o forma fara functie, suspendata din inertie intr-un context istoric. |
|
| Cristina BALINTE, 21 iunie 2007, Cultura |
| Straniu, deopotriva elegant si mirsav, iradiant si tenebros, religios si blasfemiator, mistic si erotic; un amalgam parabolic de romanesc, tragedie in versuri, scenariu cinematografic, despre intruziunea dezastruoasa a posibilei teofanii in principiile de viata ale familiei mic-burgheze. |
|
| Ana-Maria ONISEI, 16-22 iunie 2007, Suplimentul de cultura |
| Conceputa initial ca o tragedie in versuri, Teorema are acum forma unui roman, pastrind totusi citeva pasaje de poezie. Ce va placea la aceasta lectura, dincolo de stilul impecabil si de constructia proaspata, e fascinatia pe care o degaja. Ritmul e hipnotic, personajul principal, un «oaspete», cum il numeste Pasolini, exercita aceeasi putere asupra cititorului ca si asupra personajelor din poveste. Te tintuieste cu privirea, te manipuleaza cu mintea. Totul apare in cadre si detalii, «ochiul se fixeaza in real, unde zaboveste pentru exact atitea secunde, cit sa constientizezi contextul, gestul, dar sa-i pastrezi in gind misterul, complementar, exista cadre largi, fantastice, ca intr-o joaca nebuna, se deschid orizonturi, iar imaginatia o ia razna inspre lumi-limita». |
|
| ***, 1-3 iunie 2007, Cotidianul |
| Un roman alegoric despre puterea religiei, a sexului sau a artei de a produce o criza interioara care distruge ordinea aparenta a existentei individuale. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
