 |
| Alexandra GAUJAN, 4 septembrie 2011, pe bookblog.com |
 David Lodge exploateaza la maximum dificultatea cititorului de a empatiza, la rindul lui, cu un astfel de protagonist. Rasturnarile de situatie, dramatice pentru Laurence, produc hohote involuntare de ris, asemenea unui episod reusit de sitcom. |
|
| Ion BUZEA, 16 septembrie 2003, Observator cultural |
| Pina la acest roman, Lodge se specializase in producerea unor lumi «epidermice», transparente, permisive si volatile, usor standardizate, fara profunzime, multe dintre ele populate cu universitari care reuseau sa fie fiintele de hirtie cel mai usor de ironizat. In schimb, «Terapie» e si un roman al autoexplorarii, al incursiunii in sinele personajului-narator, al unei autodescoperiri progresive, pe masura ce memoria incepe sa adere la straturile de profunzime, la «originile» ei. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
