 |
| Mihela SPINEANU-FRANK, nr. 2/2010, in Elle |
 Daca sinteti curiosi sa aflati ce credea Borges despre scriitorii epocii sale (printre are Unamuno, Paul Valery, Virginia Woolf, Joyce, Kipling), va recomand acest volum. Sint texte scrise de data aceasta in revista El Hogar, ce alcatuiesc tabloul unei generatii literare de mare valoare. |
|
| Luiza PETRE PARVAN, nr. 2, 2010, in Arges |
| Oamenii cartii, intilniti atit la Cervantes, cit si la Borges, beneficiaza de o atentie deosebita: bibliiotecarul, editorul, tipograful, librarul, anticarul sint citeva ipostaze ale acestor «eroi». Cititori pasionati, ambii scriitori: Cervasntes si Borges stiu sa cultive intens traditia si sa fie , totodata, originali. In acelasi timp, ei sint prezenti in textul scris printr-un joc subtil al relatiei autor/narator/personaj, un joc cu oglinzi care incepe la scriitorul spaniol si este rafinal de Borges… |
|
| Dana PIRVAN-JENARU, 25 martie 2010, in Observator cultural |
| Cititor hedonist, asa cum ii place sa ne aminteasca, Borges cauta in carti, mai ales, emotii estetice. Si atunci cind nu le gaseste, cum deseori se intimpla in sectiunea Textelor captive (o culegere de articole pe care le-a scris pentru revista El Hogar, intre 1936 si 1940), nu sovaie, chiar in cazul autorilor consacrati, sa-si exprime in mod categoric nemultumirea, dupa cum observa si Andrei Ionescu, autorul unor texte introductive valoroase (prezente nu numai in acest volum, ci si in cele anterioare, din cadrul seriei). Cu siguranta si dezinvoltura cu care scrie frazele efuzive sanctioneaza si «gusturi execrabile», «gogomanii», «versuri ridicole», «strofe imbibate», «interpretari absurde sau arbitrare», «informatii deficitare» sau «incilceli», definindu-se nu doar prin ceea ce aproba, ci, deopotriva, prin ceea ce respinge. In toate ipostazele in care ni se infatiseaza Borges, reverbereaza sublima sa arta poetica, pe care o regasim cuprinsa in volumul Fauritorul, din 1960. |
|
| Dana G. IONESCU, 24 februarie 2010, in Adevarul |
| Borges nu se sfieste sa presare elemente autobiografice in numeroase texte din volum. Unul dintre cele mai emotionante eseuri este «Orbirea». Discret si deloc patetic, scriitorul, ramas fara vedere cu ani in urma, isi descrie experienta personala, fara a-i da o dimensiune dramatica: «Faptul de a fi orb are avantajele lui. Eu datorez umbrei unele daruri: ii datorez anglo-saxona, modesta mea cunoastere a limbii islandeze, placerea multor rinduri, a multor versuri, a multor poeme si faptul de a fi scris inca o carte, intitulata, cu o anume nesinceritate, cu anume fanfaronada, Elogiul umbrei.» |
|
| Costi ROGOZANU, 12 martie 2010, pe voxpublica.ro |
| Cindva i am urit pe Borges si pe fanii lui. Acum sint in proces de recuperare a trecutului, inclusiv a lui Borges (dar fara adulatori). Pentru ca ramine un maestru al seninatatii. Serenitatea fiind si o chestiune fizica: una dintre caznele orbirii sale a fost tocmai lumina verzuie enervanta ce a inlocuit bezna din timpul somnului, specifica unui om cu vederea sanatoasa. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
