|
|
 |
| Caius DOBRESCU in interviu cu Silvia MITRICIOAEI, nr. 1-4/2008, in Echinox, |
 Miza din mintea mea nu a fost, oricum nu in primul rind, aceea de a «satira» lumea academica si de a scrie un roman al moravurilor de campus, ci reprezentarea vast-carnavaleasca a legilor istorice care au miscat masele si personalitatile (masele de personalitati…) in Romania post-revolutionara. Exista urmatorul raport intre roman si viata: am incercat sa invat de la modul in care s-a descurcat societatea romaneasca, in ultimii 17 ani si nu numai, distilind aceasta cunoastere in ceea ce as numi o estetica a bijbiielii. Cred, de altfel, ca monumentalitatea, grandoarea, daca nu e sa fie complet antipatica, trebuie sa aiba in ea ceva in mod autentic abulic, derutat. |
|
| Stefan BORBELY, martie 2008, in Apostrof |
| Povestiri cu si despre copii, infantilizari voite, mitizari si supraetajari narative, realitati corodate de legende si fantasme, istorii spuse direct sau opacizate, evenimente biografice triumfatoare sau victimare contribuie, toate, prin simultaneizari semantice savant orchestrate, la finalizarea unui pariu intelectual eclectic, pe care il vor savura in primul rind cunoscatorii autorului, si – cu mici eforturi… – toti ceilalti cititori, cu conditia sa treaca de bariera psihologica pe care o reprezinta artificiul constructiv al Tezei si sa descopere in experiment sensul existential bonom pe care autorul tine cu tot dinadinsul sa il sugereze. |
|
| Ileana RECEANU, 28 mai 2009, in Cultura |
| Romanul lui Caius Dobrescu imprumuta forma exterioara a unei teze de doctorat veritabile (insa intentionat-ironic expandata la dimensiuni „epice” de autor – cu precizarea necesara ca acest lucru nu poate fi deloc intimplator intr-o Romanie etern populata cu o cantitate apreciabila de „autentice false teze de doctorat”, cum spunea, de altfel, autorul intr-un interviu). Teza de doctorat e, asadar, un roman structurat formal pe cinci parti, fiecare din acestea cuprinzind mai multe capitole, care la rindul lor contin necesare subcapitole, purtind, toate, nume generice impecabil formulate in sonul pur al jargonului stiintific, veritabil limbaj de lemn arrière la lettre, si care, odata depasita starea initiala de perplexitate, trimit gindul cititorului fixat in mirajul umanioarelor la Lewis Carroll, Alfred Jarry, ori, la noi, intr-o oarecare masura, la Cugler sau Urmuz. |
|
| Andra MATZAL, 26 iunie 2007, Cotidianul |
| O lectura deloc simpla, ba dimpotriva, un text care il propulseaza pe cel aflat in fata cartii printr-o instalatie de tuneluri, ca in Alice in tara minunilor. Numai ca de aceasta data nu avem de-a face cu otravuri cu gust de zmeura si regine care joaca cricket cu flamingo. Publicat in colectia «Fiction Ltd», romanul lui Caius Dobrescu intimideaza: cele 900 de pagini, la care autorul a lucrat timp de zece ani, se incapatineaza sa furnizeze un text deloc comod, deloc domestic. Structurat ca o falsa teza de doctorat, presarat cu fraze-cheie ale limbajului de lemn practicat in multe medii academice, cu statistici imaginare, diagrame si procente inventate, romanul este, de fapt, o poveste de viata. |
|
| Caius DOBRESCU in interviu cu George ONOFREI, 26 iulie-1 august 20, in Suplimentul de cultura |
| Dincolo de asta, nu am cum sa evit chestiunea, e vorba si de impostura teribila si destul de generalizata a sistemului academic in care traim. E de ajuns sa ne amintim de scandalurile de plagiat la virf, deci acolo unde nu te-ai fi asteptat. Pe de alta parte, tine si de o melancolie mai profunda, adica masura in care noi ca fiinte umane controlam sau nu realitatea din jurul nostru si in ce fel cunoasterea noastra este iluzorie, iar prin asta nu vreau sa spun ca imposibila. Eu cred ca inclusiv ce fac stiintele sociale, si chiar cit au facut la noi, tiris-grabis, sint lucruri care trebuie retinute undeva. Insa ai nevoie de momente in care sa traiesti relativitatea lucrurilor si sa iti dai seama si cit sint ele de alunecoase si de incontrolabile. |
|
| Antonio PATRAS, 24-30 iulie 2008, in Observator Cultural |
| In acest registru marcat ironic se si incheie romanul, lasind cititorului senzatia apasatoare de a fi participat la o comedie amara (desi locvace) despre resemnare ca solutie acceptabila numai temporar, cu doza profilactica de umor si de obligatorie veselie. Fara sa fie o carte mare (nici nu a fost scrisa cu asemenea pretentii exorbitante), Teza de doctorat consacra un prozator cu multiple posibilitati expresive si cu o vina etica foarte puternica, capabila sa tina in friu infernala masinarie textuala. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 17-23 noiembrie 2007, in Suplimentul de cultura |
| Romanul experimental al scriitorului Caius Dobrescu, publicat sub forma unei uriase teze de doctorat, se vrea a fi o descriere a societatii romanesti postdecembriste. Falsa teza de doctorat a lui Caius Dobrescu imbina limbajul stiintific, insotit de statistici si diagrame, cu limbajul artistic. Romanul este de fapt o poveste de viata, povestea lui Gica Ludu, fost consilier al primului-ministru Afloroaie, fost consilier al presedintelui Cristescu-Plapumaru, fost redactor al unei televiziuni sau director al Teleuniversitatii „Barbu Paris Mumuleanu”. Caius Dobrescu a lucrat la acest roman timp de un deceniu. Romanul ca o teza de doctorat a fost inceput in Romania, dar cea mai mare parte a fost scrisa in Germania, la castelul Wippersdorf, intr-o colonie de artisti de linga Berlin. |
|
| Caius DOBRESCU in interviu cu Bogdan ROMANIUC, 17-23 noiembrie 2007, in Suplimentul de cultura |
| In semnalarile, mai mult insailate, ale cartii, unii au sugerat ca e vorba despre un experiment textual sofisticat. Total neadevarat: jocurile falsei eruditii stiintifice sint, in fapt, complet secundare in raport cu povestea, care este chiar poveste, un combo de comedie cu thriller. Tot ca un rezultat al frunzarelii, cartii i s-a lipit eticheta halucinanta de roman universitar. Ar trebui sa se inteleaga de aici ca aplic reteta lui David Lodge sau a lui George Calinescu din Bietul Ioanide. Or, povestea spusa de mine nu se consuma intre peretii universitatii, ci in lumea larga, si are o structura picaresca, miscindu-se intre, ca sa spunem asa, subteranele borfasilor, bordeiele saracilor si palatele puternicilor. Cui ma adresez? Presupun ca tuturor persoanelor natural-inteligente, care, in consecinta, evita sa-si faca idoli din prostanacii pomposi ce le sint serviti drept savanti si filosofi ai natiunii. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
Ultimele aparitii
