|
|
 |
| Cezar PAUL-BADESCU, ianuarie 2008, in Noua literatura |
 Stiu ca arta e un spectacol de masti, dar pe mine nu ma atrag balurile mascate. Cind intru pe scena, imi pun o masca – pentru ca acestea sint regulile jocului –, dar una a propriului meu chip. Astfel, literatura, din punctul meu de vedere, e o joaca sterila, in care sint prea putin interesat sa ma implic. Cam asta se afla in spatele textelor mele. Dupa ce mi-am publicat primul volum, am aflat ca ceea ce fac eu se numeste autofictiune. Asa o fi... |
|
| Cristina CHEVERESAN, aprilie 2004, Orizont |
| Unei existente comune, Cezar Paul-Badescu ii opune riscul sinceritatii, mentinuta in limitele minciunii artistice. El alterneaza naratiunea liniara si ironic amuzata a tinarului cu magicul realism al copilului ce pare ca focalizeaza experienta universala a virstei. Sarcasmul se impleteste cu nostalgia unui regat al inelelor simbolice, iar autismul, seninatatea cruda, sadismul unei imaginatii stranii sint contrabalansate de generozitatea atasamentelor emotionale ce staruie in gind chiar si dupa «divorturile» maturizarii. |
|
| Iulia POPOVICI, 8 februarie 2004, Ziua |
| Cartea este pseudo-romanul vietii neaventuroase a adolescentului Cezar Paul-Badescu, cel care alege, din revolta impotriva numelui sau imperial, sa-si spuna Danut. E o epopee a lipsei de glorie, a existentei anodine a unui copil al Epocii de Aur, grasut, fricos si nu foarte indeminatic, o poveste plina de (auto)ironie de un umor delicios, mimind cu inocenta stingacia narativa. Cu Paul-Badescu si colegii lui de generatie, se pare ca, incetul cu incetul, «ost-nostalgia» unui «Good Bye, Lenin» isi gaseste si un drum romanesc, macar literar. |
|
| Iulia POPOVICI, 6 aprilie 2004, revista 22 |
| Roman despre trecutul personal al unui narator cu vocatie de anti-erou, anti-literatura sau «deloc literatura», cum ar fi vrut sa-l numeasca Paul-Badescu, «Tineretile...» se hraneste din plin dintr-un spirit cit se poate de propriu unor intelectuali prinsi, ca formatie, cu un picior in dictatura si cu celalalt in post-comunism. E o carte care ar trebui, teoretic cel putin, sa deschida o intreaga linie de regindire a literaturitatii si, in acelasi timp, a arhitemei trecutului recent. |
|
| Alexandru MATEI, 20 martie 2004, Ziua literara |
| «Amintirile din copilarie» ale lui Danut-Caesar-Telu - Paul-Badescu incep bine de la titlu, de la acest multpreavinovat Daniel Abagiu. Pe parcurs, povestea devine tot mai atasanta, iar naratorul impreuna cu personajul Danut tot mai simpatici. Autorul stie sa scrie, stie sa placa prin ceea ce scrie si nu-si propune mai mult decit atit. |
|
| , 17 martie 2004, erviu publicat in Realitatea Romaneasca |
| Editura Polirom a lansat, in cadrul Salonului de Carte si Presa si al colectiei sale «Ego», volumul «Tineretile lui Daniel Abagiu», care marcheaza debutul literar al ziaristului Cezar Paul-Badescu. Volumul este, asa cum l-a caracterizat autorul, «o carte urita, despre penibil», iar Mircea Cartarescu l-a definit in ampla sa prefata ca «antiliteratura, gombrowiczism (...) o carte saraca ce te imbogateste, o carte trista ce te inveseleste». Ioana Vlad: Ce fel de penibil infatiseaza cartea dvs. de debut?Cezar Paul-Badescu: E vorba de un penibil in care foarte multi se vor regasi daca fac un minim exercitiu de sinceritate. Penibilul vine din toate pozele eroice, din statuile pe care ni le construim noi insine, impotriva carora am scris aceasta carte. E penibilul meu personal si al vremii in care traiam, un penibil pina la urma asumat. Comunismul a fost odios, dar eu n-am avut de-a face cu aceste lucruri. In fond, cred ca si viermele care se naste si traieste in balegar crede ca are o copilarie fericita.I.V.: Stiu ca ati facut parte din cenaclul de la Litere al lui Mircea Cartarescu, care semneaza prefata cartii. Cum v-a influentat intilnirea cu dinsul?C.P-B.:Inca dinainte de cenaclul lui Mircea Cartarescu, eu si un grup de colegi (Razvan Radulescu, T.O. Bobe, Sorin Ghergut) am format un cenaclu ceva mai special, grup de creative writing. Dupa aceea a aparut cenaclul lui Cartarescu, care mi-a dat o prietenie, a insemnat foarte mult din acest punct de vedere, apoi ne-a dat o anumita deschidere a dialogului, am invatat sa dialogam si asta insemna foarte mult.I.V.: Cum se impaca literatura cu jurnalismul?C.P-B.: La „Dilema” fac o munca de placere. Fiind o revista culturala nu cistig prea mult. Se impaca destul de greu, daca te epuizezi prin texte circumstantiale, care se leaga de realitatea imediata. Nu mai ajungi sa scrii si literatura. Dar trebuie sa traim, asta e. |
|
| Elena VLADAREANU, 15 martie 2004, Cotidianul |
| Volumul publicat de Cezar Paul-Badescu face parte dintr-un proiect mai amplu al Editurii Polirom de sprijinire a tinerilor prozatori romani contemporani. Este o scriere in care cititorii vor descoperi o autoironie devastatoare, din care razbate oroarea fata de bombasticul literar si lipsa oricarei dorinte de a epata. Este si o scriere-protest, impotriva unei literaturi prea ahtiata de glorie. |
|
| Luminita MARCU, 15 martie 2004, Evenimentul zilei |
| Cezar Paul-Badescu are treizeci si ceva de ani, lucreaza de ani buni in domeniul revistelor de life-style din Bucuresti, acum este editor coordonator la «High-Life» si, peste toate astea, scriitor. Cu alte cuvinte, mai exista si scriitori care nu cersesc pe la Uniune, ci muncesc si... scriu. Cele doua actiuni nu sint atit de incompatibile cum se crede. Este o noua virsta a literaturii romane si cred ca acesti oameni tineri, lipsiti de ifosele scriitorilor rasfatati de vechiul regim si pusi serios pe treaba (cu alte cuvinte pe scrisul profesionist), vor schimba cu adevarat fata provinciala si obosita a literaturii romane actuale. Cartea lui Cezar Paul-Badescu (deschisa cu o prefata de Mircea Cartarescu, foarte interesanta si lamuritoare despre noua literatura) este o colectie de texte in proza, biografiste si extrem de placute la lectura, scrise parca in gluma, ca un exercitiu intre prieteni. Cine nu intelege aceasta conventie si nu intra in jocul serios-umoristic pe care il propune autorul, va avea impresia ca citeste «lucruri neserioase». Dar cartea lui Cezar Paul-Badescu asta si face, deliberat, isi selecteaza adica cititorii in functie de umorul lor si de un anumit gust pentru delicioase inutilitati. |
|
| Tudorel URIAN, 12 mai 2004, Romania literara |
| «Tineretile lui Daniel Abagiu» este versiunea inceputului de mileniu III a «Amintirilor din copilarie». Este posibil, ba chiar probabil, ca faptele lipsite de glorie si in multe momente penibile ale personajului sa apartina autorului, dar acesta este chiar un detaliu lipsit de importanta. Pentru ca, oricit ar parea de ciudat, miza fictionala a cartii lui Cezar Paul-Badescu nu trebuie cautata la nivelul faptelor, ci la cel al constructiei si al stilului... Citita cu inteligenta, cartea ofera importante sugestii privind evolutia fictiunii in postmodernitate. Si, orice s-ar spune, aceasta este deja o miza de luat in seama. |
|
| Cezar PAUL-BADESCU, 1 martie 2004, erviu in Opinia studenteasca |
| Cartea nu este numai despre viata in vremea comunismului. Epoca de aur a fost pentru mine doar o supa in care m-am balacit, fara voia mea si fara sa fiu prea constient de apele in care ma scald. Daca ma intrebi despre ce e de fapt cartea mea, am sa-ti dau un raspuns mult mai scurt: despre penibil. Despre penibilul din mine si din ceilalti, despre penibilul din noi. Crezi ca, daca vor face un excercitiu minim de sinceritate, nu vor fi macar citiva insi care se vor regasi in cele povestite de mine? Indiferent daca au trait sau nu sub comunism. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cezar Paul-Badescu
Luminita, mon amour
|
|
|
|
Ultimele aparitii
