|
|
 |
| Mirela Visan, 30 iunie 2010, in Observatorul cultural |
 Tematica numelor are radacini in biografia scriitorului (in discursul tinut cu ocazia decernarii Premiului Nobel in 1998, Saramago vorbeste despre sentimentul originii pe care i l-au inoculat bunicii sai, oameni simpli si neajutorati, cei care l-au ajutat sa-si rememoreze copilaria; numele pe care il poarta scriitorul este, de fapt, o porecla a tatalui, pe care un functionar i-a trecut-o din greseala in registrul civil, ca fiind patronimul fiului, aceasta desemnind o planta amara ce se consuma doar in conditii de mizerie). Ca si in cazul Evangheliei dupa Isus Cristos, se pare ca Saramago a avut revelatia titlului cu mult inainte de a-si scrie romanul, fapt ce se leaga de moartea fratelui sau, in 1924, pe cind acesta avea doar patru ani. Gest de recuperare si de pastrare in viata a celui plecat, romanul Toate numele este o istorie a propriei memorii si un exercitiu de recuperare a unei identitati. |
|
| Alexandru BUDAC, 30 ianuarie 2009, in Orizont |
| Toate numele este o carte ravasitoare despre fragilitatea frontierei dintre viata si moarte, o emotionanta hermeneutica a semnelor pe care le lasam in scurta noastra trecere pe pamint, o revelare atroce a infatisarilor iubirii in actuala era a informatiei. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Jose Saramago
Intermitentele mortii
|
|
|
|
Ultimele aparitii
