|
|
 |
| A.B., noiembrie-decembrie, in Noua literatura |
 O carte mica, dar ca o betie mare. O betie de literatura. Chiar daca cititorul munceste un pic pentru a putea urmari directia si detaliile povestii, mizele sint clare si, in cele din urma, toate episoadele isi dovedesc ratiunea pe parcursul romanului. De fapt, tot farmecul lui vine din felul autentic in care se compun toate aceste psihologii si adevaruri care ii completeaza morala. Ceea ce pare un paradis, ca sa ramina un paradis, necesita sacrificii pentru a fi ferit de infernul naravurilor omenesti. |
|
| Claudiu CONSTANTINESCU, 6-12 decembrie 2007, in Dilema veche |
| Scrisul lui John Cheever are atita ironie, atita joc al imaginatiei, atita imprevizibilitate in zvicnirile lui ca de pastrav, incit Totul pare un paradis poate fi citit foarte bine si daca esti agatat de bara unui mijloc de transport in comun, intr-o amiaza mare si aglomerata. Numai un mare maestru al prozei scurte putea construi un asemenea roman, cu secvente rapide, alaturate naucitor, asa incit nimic sa nu poata fi intuit dinainte, iar suspansul sa fie continuu. |
|
| Felicia ANTIP, 5 februarie 2010, in Romania literara |
Volumele Bullet Park, Falconer si Totul pare un paradis au pus la indemina cititorilor romani proza elegnata a lui John Cheever, „unul dintre cei zece Cehovi ai Americii», cum ii placea sa se defineasca, ironizind un cliseu al criticii. Cronicar din interior al suburbiilor afluente, relaxate, avea permanenet atitudinea unui patrician care se simte confortabil in lumea lui, dar percepe cu extrema acuitate, dincolo de fapte de viata aparent banale, profunzimi si dimensiuni zguduitoare.
|
|
| Bogdan-Alexandru STANESCU, 20-26 octombrie 2007, in Suplimentul de cultura |
| Asadar, avem de data aceasta nu o suburbie, ci un orasel, Cheever nu mai pune-n scena lupta dintre binele anost si raul haotic, ci, pur si simplu, reuseste sa intepe formele goale ale... vietii. Care fisiie prin cele nu mai mult de 150 de pagini ale cartii ca niste baloane cumparate la bilci. Nu scapa nimic de sub privirea (si de sub rinjetul inuman) al acestui scriitor. N-are mila, te trimite pe piste inselatoare aproape la fiecare pagina, tinind sa demonteze, in ultimul sau roman, asa cum a facut-o inca de la primele sale povestiri, tot felul de «mituri», cum ar fi iubirea, bunatatea autentica umana si, mai nou, fervoarea ecologista. |
|
| Mihai IOVANEL, 17 octombrie 2007, in Gandul |
| Nu e un roman normal, e un roman mare. Ultimul al lui Cheever. E suficient sa citesti citeva pagini din Cheever pentru a-ti da seama ca ai de-a face cu un prozator perfect; dar e preferabil sa le citesti pe toate. De fapt, dupa ce ai citit citeva, nu ai cum sa nu citesti si restul. E inevitabil. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
Ultimele aparitii
