|
|
 |
| Radu Pavel GHEO in interviu cu Maria Luisa LOMBARDO si Anita BERNACCHIA, 28 iunie 2011, pe FIRI – Forumul intelectualilor romani din Italia |
 Am venit la Torino pentru prezentarea volumului Tovarase de calatorie, volum colectiv publicat de Sandro Teti Editore (tradus de Anita Bernacchia, Maria Luisa Lombardo si Barind Mauro). Din moment ce nu m-am numarat printre autori si nu am fost decit unul dintre coordonatorii cartii, nu am avut mari sperante cu privire la aceast volum. Dar este o carte pe care o pretuiesc. (…) Este adevarat, exista atit de multe carti si atit de multi scriitori, dar cititorii sint mult mai multi. Cind scrii, ai in minte un grup indefinit de cititori potentiali. Dar aici am vazut cititorii reali, in carne si oase. Iata de ce nu cred in moartea cartii.
La Tirgul de Carte de la Torino m-am simtit ca un cal de mare aruncat din Marea Neagra in Marea Mediterana. La inceput am fost putin dezorientat, spatiul gazduind un numar imens de editori si de scriitori, cu zeci de artisti pe fiecare metru patrat. Cum poate sa se simta aici o fiinta din alta tara ? Ca o picatura de apa intr-o Mare de literatura. Dar ce este mai important e ca dupa cinci zile nu m-am mai simtit nici roman, nici est-european, nici un cal de mare ratacit (o imagine miscatoare, dar intrucitva melodramatica, nu-i asa?), ci pur si simplu un scriitor care se simte in lumea lui oriunde in lume. |
|
| Dan LUNGU, 26 iunie-2 iulie 200, in Observator Cultural |
| E o carte cu multe lucruri inedite, cu multe nuante, care imbina valoarea documentara cu cea estetica. Cred ca una dintre mizele principale, aceea de a arunca o lumina noua asupra totalitarismului, dintr-un unghi prea putin explorat, a fost atinsa. Exista o experienta specifica, la care barbatii sau copiii nu au avut acces. Ea e insuficient cunoscuta. Experienta «vietii in comunism» nu e monopolul nici unei categorii socio-profesionale, ci o constructie colectiva, iar reconstituirea perspectivei fiecareia dintre parti este indispensabila. |
|
| Radu Pavel GHEO, 26 iunie-2 iulie 200, in Observator Cultural |
| Nu stiu in ce masura e unic in peisajul publicistic romanesc, dar m-as bucura sa fie macar un inceput. In ceea ce priveste semnificatia, Dan si cu mine am intentionat de la inceput sa elaboram o carte care sa dezvaluie – macar partial – problemele intimpinate de femei intr-o societate care a ajuns sa combine modelul traditional, in mare masura patriarhal, cu modelul egalitarist impus de comunism. Rezultatul a fost un hibrid care, cum se vede in multe dintre textele volumului, ii impunea femeii o identitate dubla si o povara suplimentara: fara a fi scutita de muncile casnice, pe care le-a «mostenit» prin traditie, ea trebuia sa «performeze» eficient si ca «tovarasa de drum», partenera de munca si viata, cu slujba si obligatii identice cu barbatii. Tovarase de drum nu este insa o alta istorie a comunismului, istoria femeilor... Reprezinta o alta perspectiva, eu zic ca mai cuprinzatoare si care contine in mod cert multe lucruri ignorate pina acum. Si ar mai fi ceva ce tine de semnificatia cartii: pentru a obtine o imagine de ansamblu coerenta si completa, avem nevoie si de istoriile particulare, de perspectiva multipla. |
|
| Ovidiu SIMONCA, 26 iunie-2 iulie 200, in Observator Cultural |
| Marea calitate a autoarelor este ca nu ideologizeaza, nu scriu texte de infierare a comunismului, nu-si construiesc o aura de disidenta, pur si simplu, povestesc. Exista chiar o anume pudoare in a scormoni in toate infernurile care au compus viata in comunism si o raportare, cu umor, la chinurile parcurse. |
|
| Serban AXINTE, 26 iunie-2 iulie 200, in Observator Cultural |
| Citind paginile cartii Tovarase de drum. Experienta feminina in comunism, nu poti ramine indiferent la acel spectacol al lumii, stupid si plin de contradictii, care i-a avut pe cei mai multi dintre noi atit printre spectatori, cit si printre actori. Sentimentul de revolta nu se poate sa nu se infiripe. Merita remarcat faptul ca autoarele nu intreprind o analiza critica, fatisa a perioadei traite. Contestarea sistemului ramine undeva printre rinduri. Tonul folosit nu este unul patimas, dar nici nu se simte vreo urma de nostalgie. Se pare ca resemnarea in fata istoriei, cu «I» mare sau cu «i» mic, e atitudinea care favorizeaza contemplarea lucida, post factum a unor vremuri din ce in ce mai indepartate. |
|
| Theodora-Eliza VACARESCU, 26 iunie-2 iulie 200, in Observator Cultural |
| Tovarase de drum. Experienta feminina in comunism documenteaza vieti si experiente ale unor femei pe care le leaga citeva coordonate socio-geografice si temporale: au trait in România de dinainte de decembrie 1989 o parte mai mica sau mai mare a vietii lor si au beneficiat de «o camera separata» pentru a scrie despre acest lucru. Desigur, aceasta camera separata putea fi (si era adeseori) o bucatarie inghesuita si incalzita de flacara aragazului pe care fierbea ciorba, sau un dormitor-sufragerie-birou inghetat si luminat de lampa cu gaz sau de luminare. Totusi aceste femei au inregistrat niste vieti – ale lor si ale celor apropiati. Cele mai multe femei insa, din spatii socio-economice mai putin privilegiate, nu au lasat urme scrise ale vietilor lor si poate de aceea incercarile de recuperare si includere a experientelor lor sint atit de urgente. |
|
| Bianca BURTA-CERNAT, 26 iunie-2 iulie 200, in Observator Cultural |
| Tovarase de drum. Experienta feminina in comunism, ambitioneaza sa configureze un spatiu al confesiunii exclusiv feminine legate de viata in comunism, mutind de fapt accentul de pe experienta politica pe experienta de gen si incercind, deci, sa defineasca un caz particular al opresiunii comuniste, insuficient examinat pina in prezent. E vorba de opresiunea exercitata asupra femeii, nu doar prin vigilenta politica de control asupra natalitatii, ci si prin alte masuri (economico-sociale) mai subtile si mai perverse, ce determina perpetuarea, intr-o alta forma, intrucitva mai atroce, a structurilor patriarhatului antebelic. |
|
| Ema STERE, 22 mai 2008, in TimeOut |
| Tovarase de drum este suficient de generos pentru a rezista aproape tuturor generalizarilor. Autoarele fiind femei de litere, istorisesc cu pofta si cu stil, mai direct sau mai pe ocolite, cu mai multa sau mai putina grija pentru precizie, iar amintirile lor (ce regreseaza la primii ani ai copilariei, la cei ai liceului, ai studentiei, ai plecarii din tara, uneori) sint si nu sint amintirile tuturor. Si lor li se intrerupea lumina; si ele au facut cozi; si ele au indurat umilinte. Dar fiecare a topit altfel aceste experiente. |
|
| Adriana BABETI in interviu cu Adela GRECEANU, 2008, in Noua Revista Vorbita (Radio Romania Cultural) |
| M-am gindit ca singura solutie sa ies onorabil […] ar fi sa fac un bilant tragic-comic, risul-plinsul, haz de necaz, cam cum a si fost viata mea si a multora din noi, legat de toata caratura mea intr-o viata, ce am carat si cam ce au carat cot la cot cu mine in jurul meu femeile pe care le-am cunoscut sau pe care le-am doar vazut. E si asta o experienta, pe care am numit-o cu numele de cod pe care mi l-a dat de mult de tot Alexandru Mursin, Sarsanela, pentru ca tot timpul m-a vazut carind ceva. |
|
| Marius CHIVU, 20 august 2008, in Adevarul Literar si Artistic |
| Cu amaraciune, umor sau lirism, de valori documentar-literare diferite, aceste texte sint marturia colectiva a chinului de a fi femeie prinsa intre frustrarea interzicerii intimitatii, eforturile feminitatii ilicite si precaritatea maternitatii “tovarasei de lupta si de viata” |
|
 | | 1 | 2 | 3 | 4 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Radu Pavel Gheo
Numele mierlei
|
|
|
|
Ultimele aparitii
-4083.jpg "F.M. Dostoievski, Philip Roth, Dan Lungu, Amos Oz")
