|
|
 |
| Mihaela SPINEANU, august 2006, Elle |
 Trainspotting este romanul care a lansat in mod spectaculos cariera scriitorului scotian Irvine Welsh. Inca de la prima pagina, plonjezi direct in mijlocul unei gasti de drogati din Edinburgh – Rents, Sick Boy, Maica Stareta, Swanney, Spud si Begbie. Limbajul e violent, grosolan, explicit sexual si foarte, foarte negru, dar si de o mare candoare. Asta este, probabil, motivul popularitatii extraordinare de care se bucura acest roman. Pregatiti-va, asadar, pentru un adevarat tur de forta, o lucrare de arta care expune fara menajamente punctele vulnerabile si dorintele comune tuturor fiintelor umane. |
|
| Dan Silviu BOERESCU, august 2006, Playboy |
| Carte-cult despre dilemele adolescentului britanic (droguri, sex, cultura underground), epopeea scotiana contemporana a beneficiat si de o ecranizare cu Ewan McGregor. |
|
| Luana MURESAN, august 2006, Unica |
| Daca ai vazut deja filmul Trainspotting cu al sau slogan «Alege viata. Alege o slujba. Alege un camin» si inca iti rasuna in urechi vocea lui Ewan McGregor: «Eu nu aleg viata, eu aleg sa aleg altceva», ai sa doresti sa citesti si cartea. O gasca de heroin-addicts care se tin de gainarii, un limbaj mai mult decit colorat, o lectura pe alocuri «sick». O traducere excelenta dintr-o engleza argotica. |
|
| Mihai IOVANEL, 29 iunie 2006, Prezent |
| Irvine Welsh povesteste despre o peninsula a umanitatii locuita de loseri. Creierele lor sint franjuri, si la fel e povestea – compusa din bucati si din perspective care se intersecteaza, se lipesc, dar care in aceeasi masura isi pot vedea fiecare de treaba lor. Mai eficient decit orice intilnire in spatiul anecdoticii, pe personaje le uneste lipsa lor de autonomie. Toti depind de cite ceva, cu un bonus semnificativ pentru droguri – combustibilul majoritar. Sint niste viermi cu constiinta, strinsi in jurul propriului cadavru (care, in termeni generali sau simbolici, e si cadavrul lumii in care traiesc/ socializeaza). Romanul e construit pe o gramada de gunoi. Prin aceasta descriere includ argoul cliseizat si totodata versatil (un scottish remarcabil transpus/ recreat prin traducere) in care se exprima personajele: un sac menajer fara fund, indesat cu o marfa care muta nasul. |
|
| Ionut CHIVA, 29 iunie 2006, Prezent |
| Dragi copii, stiu ca ati vazut toti Trainspotting si ca nu va vine deloc sa mai cititi si cartea. Pacat. Pierdeti enorm. In primul rind, filmul era «povestit» din unica perspectiva a lui Rent-boy – tot din carte eu stiu ca porecla se traduce argotic si prin «curva masculina» – pe cind in romanul lui Welsh avem mai multi naratori. Din care se desprinde si Begbie, de o mie de ori mai complex decit in film, dar mai ales Spud, un personaj venit direct din «sfintul inocent» al literaturii americane. Apoi, cartea e mai mare, pove stile mai multe si high-ul e, in consecinta, mai de durata. Si traducerea e buna, deci mergeti repede de va luati cartea Trainspotting. |
|
| Lucia VERONA, 28 august 2006, Saptamina financiara |
| «Un roman plin de un umor coroziv si lipsit de menajamente, scris cu o inventivitate debordanta», asa este prezentat in revista Time Out London romanul Trainspotting al scriitorului britanic Irvine Welsh. Trainspotting este cel mai cunoscut roman al autorului. Personajele, care fac parte din lumea marginala si fara speranta a toxicomanilor, folosesc un limbaj colorat si argotic, pentru a-si afirma diferentele si a sublinia conflictul cu societatea, cu comunitatea din care provin. Nerecomandat minorilor, Trainspotting dezvaluie o lume paralela, inchisa in sine, dominata de sex, droguri, HIV si violenta, dar granita dintre cele doua lumi nu este perfect opaca si diferite teme, ca politica sau fotbalul, ajung dintr-o parte in alta. |
|
| Catalina GEORGE, 26 iunie 2006, Cotidianul |
| Cum te-ar putea surprinde excesele unor ratati autodeclarati si lumea lor sordida altfel decit intr-un mod neplacut? Cind vei pune mina pe carte, nu potentialul socant al intimplarilor te va tine lipit de ea, ci modul in care le povestesc protagonistii lor. Pentru ca, de la un capitol la altul, autorul ii permite fiecaruia sa iasa in fata si sa vorbeasca. Daca nu ai probleme de pudibonderie la contactul cu formulele dure, de argou, care apar de citeva ori pe fiecare pagina, mai des sau mai rar, in functie de personaj, ai asigurata intrarea in mintea, starile si reactiile acestor tineri. |
|
| Andra MATZAL, in dialog cu Ana Maria ONISEI , 22 iunie 2010, in Adevarul literar si artistic |
| Aveam 24 de ani cind am tradus Trainspotting de Irvine Welsh. N-am avut nicio problema cu virsta, ci mai degraba cu genul. Cu citeva exceptii, actiunea cartii e dominant masculina: personajele, Renton, Sick Boy, Spud, Begbie & co, au fiecare o tipologie foarte clara. Si mi-a fost greu sa intru in pielea unui anumit tip de violenta, un exemplu bun fiind pasajele in care se descriau bataile odioase ale lui Begbie, cind simteam ca nu stau prea bine la slangul caftelilor. Dar nu am inventat propriu-zis cuvinte, ci mai degraba am adus cuvinte dinspre periferii spre limbajul asa-zis literar. Cuvintul junkist, de pilda, nu este o inventie, ci o preluare a unui termen care era folosit in acel moment in contexte informale, neindexate. La fel dava, davaist, pizdulice, pizderie. Cele mai multe dintre ele vin din idiomurile popculture-ului, din hibridele englezisme romanizate sau direct din repertoriul anonim.
Pizderie a iesit, de exemplu, dintr-o discutie cu un prieten - cei mai multi dintre „consultantii" semantici pentru Trainspotting au fost, in cea mai mare parte, barbati -, care a gasit chimia dintre pizda si puzderie. Am lucrat la traducere noua luni si am avut si perioade de criza, in care nu voiam sa mai vad vreun rind. Pe scurt, cu Irvine Welsh a fost patternul unei traduceri pasionale. |
|
| Irvine WELSH, in dialog cu Ana Maria ONISEI, 22 iunie 2010, in Adevarul literar si artistic |
| Eram sigur ca o sa fie publicata, dar nu m-am gindit nicio clipa ca o sa apara la o editura atit de importanta (n.r. – Publisher Secker & Warburg). Am crezut ca va fi o carte de interes local si m-a cam luat prin surprindere cind succesul a devenit national, apoi international. Chiar era ciudat. Nu eram pregatit pentru asemenea valuri de reactii extreme, de la entuziasm la aversiuni, cu precadere malitioase, si nu din partea cititorului obisnuit, ci in interiorul lumii literare. Ma simteam de parca as fi invadat Irakul: eram salvarea literaturii sau monstrul care o va distruge. Ma gindeam: «La dracu’, dar potoliti-va, e doar o carte!». Mi se parea exasperant la vremea aceea. Acum sint incintat ca oamenii pot fi atit de pasionati de scris. |
|
| Andra MATZAL in interviu cu Ovidiu SIMONCA, 10 august 2006, Observator cultural |
| Vorbeste despre droguri, vorbeste despre sex, vorbeste despre marginali. Sint oameni care, atunci cind apar filme sau carti despre marginali, empatizeaza, se proiecteaza in acele personaje. Iar personajele sint foarte carismatice. E Renton care e cumva filosof; e drogat, dar sparge cliseele despre drogati, stie o gramada de lucruri, vorbeste despre Kierkegaard, e foarte smecher. Are un discurs care te captiveaza, are o discursivitate foarte bine pusa la punct, pe care o vad ca pe un construct, nu pare o chestie care sa-i vina asa, natural. Mai este Sick Boy, un sex simbol; Begbie – foarte violent. Cartea intreaga e vizuala si violenta, dar te tine. Eu abia asteptam sa vin acasa, de la lucru, sa ma reapuc de tradus. Personajele cartii imi pareau niste colegi de camera, despre care aflam ce-au mai facut. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
Ultimele aparitii
