 |
| Alina PURCARU, numarul 31, 2010, in Noua literatura |
 Trickster este, ca orice carte buna, povestea unei lumi si a celor care i s-au intimplat, decupate, cu tot cu consecinte, din multitudinea de lucruri care i s-ar fi putut intimpla. Este, mai mult, povestea unei lumi incapabile sa-si negocieze conditiile de existenta spre propriul folos, un studiu de caz despre incapacitate, care in acest roman este fie semnul unei imaturitati incurabile, fie al declinului. |
|
| Alina PURCARU, aprilie, 2010, in Corso, nr. 4 |
| Este un debut masiv si ambitios, pe buna dreptate socotit deja intre reusite: avem, ingenios livrata, povestea unui copil care creste in familia alienata de rutina, in comunism, si care raspunde la stimulii veniti din aceasta lume cu totul pe dos. Refuza sa vorbeasca. Creste si vede enormitatea din jur si, mai tirziu, o descrie inginereste. Nu se lamenteaza, dar are darul imaginii no comment care loveste in plex. Proza e la fel. |
|
| Cristian TEODORESCU, 3 februarie 2010, in Academia Catavencu |
| Cu umorul lui sec, bine controlat, si cu o imaginatie care te ia prin surprindere de fiecare data cind intra in priza, Ovidiu Pop, care acum debutează ca romancier independent, poate fi sigur de numele lui ca prozator. In privinţa renumelui, criticii au o formula incurajatoare cind le place cartea unui debutant: „Vom mai auzi despre el“. Asa sper si eu, dar mai intii sa-l citim. Merita. |
|
| Paul CERNAT, 18 martie 2010, in Observator cultural |
| Ovidiu Pop scrie cu o maturitate si o dezinvoltura putin obisnuite; in numai citeva pagini, el se arata in stare sa comprime cite un intreg roman. In plus, acest tinar scriitor inzestrat lasa impresia ca stapineste, in egala masura, toate registrele, trecind de la un nivel la altul in joaca, fara sa falseze. Naratiunea masiva, de tip mitteleuropean, cu sondaje istorice meticuloase si alambicate, lasa loc punerilor jucause in pagina, cu variante sau versificari nastrusnice, iar hiperrealismul rural, dar si cel citadin, al «vietii la bloc» din ceausismul tirziu, sint impanate cu spoturi fanteziste. Un histrionism si un proteism care, se vede treaba, de la trickster-ul Pan i se trage… Scriitura este mobila, supla, incarcata de naturalete vitala chiar atunci cind recurge, ici si colo, la artificii «meta» si comentarii dinoff – caci, lasind la o parte «forta» si instinctul artistic, Ovidiu Pop e un scriitor cultivat, tehnic si experimental, nu un scriitor artificios, tehnicist sau experimentalist. [...] Trickster e, deja, unul dintre cele mai convingatoare si mai puternice debuturi din proza romaneasca a ultimului deceniu. |
|
| , 12 decembrie 2010, pe books.rainbowchild.ro |
| Trickster e o carte tricky. Inceputul te ameseste bine de tot, mijlocul e o poveste despre copilarie, iar de sfirsit, se sfirseste cu o mini-revolusie. Evident, partea care mi-a placut cel si cel mai mult e aceea in care Doru isi rememoreaza copilaria. Unul dintre trick-urile mele preferate a fost limbajul. Satul Roagaz, unde Doru este lasat in grija bunicilor, e un sat 100% ardelenesc. Am gasit asa de multe expresii pe care le foloseau bunicii mei. In plus, clujenii vorbesc ca la Cluj: „No, hai sa merem acasa, a zis. Miine io tre’ sa ma duc la lucru.” Asa se vorbeste si-n Baia Mare si am zimbit de fiecare data cind am dat peste astfel de dialoguri, dar cred ca pentru cineva care nu e familiarizat cu acel limbaj, cartea poate parea greoaie. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
