|
|
 |
| Adela GRECEANU, septembrie 2007, in Harper’s Bazar |
 De umor nu duce lipsa nici romanul lui Florin Lazarescu, Trimisul nostru special. El nu poate fi grav cu lucrurile grave. Si bine face. La Florin Lazarescu, inteligenta, talentul si cheful de a ride se imbina in proportii ideale. Stilul lui e alert, spumos, nu te plictiseste nici o clipa. |
|
| Florin LAZARESCU in interviu cu Alina ALIMAN, septembrie 2006, Elle |
| Cred ca o idee nu-ti vine niciodata, sa zicem, luni seara pe la sapte fara un sfert. Exista o multime de intimplari, personaje si idei care se aduna in timp si te indeamna la scris. Imi amintesc, totusi, doua faze cumva decisive cu care m-am asezat la tastatura si am inceput sa-mi scriu romanul. Prima: prin ultimii ani de facultate,in campus, la ore si zile diferite, se auzea un urlet din caminul alaturat – «Sombreroool». Erau tot felul de urlete prin camin, nimic deosebit, insa pe tipul cu «sombrero» ajunsesem sa-l recunosc dupa voce si, evident, dupa unicul si inegalabilul urlet. As fi dat bani sa-l intilnesc. L-am si cautat, dar n-am reusit sa-l identific. Ei bine, peste ani, in 2004, mi-am inceput romanul cu acel urlet – «Sombrerooo!» –, care, de altfel, strabate intreaga poveste a cartii, repetindu-se pina in final. A doua faza: am citit, cred ca tot prin studentie, un articol de ziar despre un om care a innebunit si s-a retras in munti, incropindu-si un soi de gospodarie pe ruinele unei cetati, pretinzind ca ar fi regele acelui tinut. Eu l-am transformat intr-un personaj in romanul meu. In fine, nu folosesc in scris personaje sau intimplari pur reale, asa cum acestea nu sint nici pur fictive. Intotdeuna ma joc intre realitate si imaginatie, mizind insa pe realism, pe veridicitatea personajelor. Iar asta se vede, zic eu, in intreaga poveste a personajului principal, jurnalistul Antonie. |
|
| Fanny CHARTRES, nr. 398/2007, in Observatorul Cultural |
| Cartea tradusa de Olimpia Bogdan-Verger a fost extrem de bine primita in Franta si il prezinta pe Florin Lazarescu drept unul dintre scriitorii care conteaza in „noul val literar romanesc"… Lucrul acesta l-am auzit inainte sa citesc cartea. Apoi am citit-o. Si confirm...Cei care spun ca literatura romana este doar o literatura trista si grea sau o literatura despre comunism ar trebui sa citeasca Trimisul nostru special. O carte care aduce cu adevarat un suflu nou, o voce noua, de care Occidentul are nevoie. Aduce si un mare scriitor, care reuseste, focalizind pe lumea presei, sa sugereze o reflectie despre lumea in care traim. |
|
| Florin LAZARESCU in interviu cu Doris MIRONESCU, februarie 2006, Timpul |
| O idee nu-ti vine niciodata vineri la ora trei si-un sfert. Poate ca si intimplarile pe care tocmai le-am povestit fac parte din ideea romanului meu. Apoi, lucrind in Polirom la relatiile cu presa, am ajuns sa-i cunosc foarte bine pe jurnalisti, sa ma imprietenesc cu ei pina la a-mi povesti lucruri din culise din lumea presei. Nu in ultimul rind, atmosfera din Polirom, unde se publica o carte pe zi, avea ceva din febrilitatea unei redactii de ziar… Asa iti vin ideile. |
|
| Florin LAZARESCU in interviu cu Marius CHIVU, aprilie 2010, in Dilemateca |
| Ca scriitor, cred ca nimeni nu mi-a facut pina acum reprosuri mai mari si mai valabile decit imi fac eu. Poate parea paradoxal, dar lucrul acesta imi imbina siguranta, si indoiala, intr-o formula armonioasa care ma indeamna sa-mi vad mai departe de treaba. |
|
| Florin LAZARESCU in interviu cu Ovidiu SIMONCA, 8 decembrie 2005, Observator cultural |
| Fiecare personaj din cartea mea se simte trimis sa faca un anumit lucru, are o menire, o misiune. Ca nu poti trai fara un scop... Toate personajele mele sint marcate de relatia cu tatal lor, sint apasate de relatia cu el, preiau ceva din felul de a fi al tatalui si merg mai departe. Si mai este ceva in carte: vreau sa sugerez ca pina si Iisus e un fel de trimis special, ca si el are probleme cu Tatal. Conflictul cu tatal e un model universal. Uneori mi-l pot inchipui pe Iisus ca pe un reporter al lui Dumnezeu. Dumnezeu-Tatal, ala suparat pe oameni, trebuie sa primeasca stiri despre ce se intimpla in lume. |
|
| Florin LAZARESCU in interviu cu Simona CHITAN, 7 august 2006, Evenimentul zilei |
| Imi aleg subiectele ca un jurnalist, din realitatea imediata. Numai ca eu transfer intimplarile si personajele in zona fictiunii, acolo unde le pot lega intre ele, unde le pot da alte intelesuri. Toate detaliile despre premiul de la Viena le voi afla pe 4 octombrie, cind voi fi prezentat intr-o conferinta de presa, in cadrul tirgului de carte de la Frankfurt. Pina acum, stiu sigur de la organizatori ca romanul va fi tradus in germana si va fi publicat, in primavara urmatoare, la editura austriaca Wieser. Cel mai important lucru pentru mine in legatura cu acest premiu este siguranta ca pasesc pe un drum bun. |
|
| Florin LAZARESCU in interviu cu Roxana LUPU, 6 februarie 2006, Opinia studenteasca |
| Eu scriu literatura, nu literatura ma scrie pe mine, nu ma las purtat de val si scriu intr-o carte exact ceea ce vreau. In aceeasi masura in care ma intereseaza Dumnezeu, ma intereseaza si lumea marunta si atmosfera dintr-o redactie, care e o cu totul alta lume, e invalmaseala aceea. Ma intereseaza orice e legat de modul nostru de a gindi. Uite, se vorbeste foarte mult despre realitate, dar te uiti la televizor la stiri si ai impresia ca totul e o fictiune ieftina stupida. Nu e mai real un taran intr-o caruta sau un muncitor care nu stie cu ce traieste de pe o zi pe alta? Poate sa-mi spuna mai multe un om ca asta. Eu cred ca sint un om realist, sint un om idealist pragmatic. |
|
| M.A., 4 iulie 2006, Adevarul |
| In ceea ce priveste volumul lui Florin Lazarescu, Trimisul nostru special, juriul din Romania a apreciat: (...) «Scris cu mare verva comica si parodica, romanul satirizeaza lumea romaneasca postcomunista, personajele, comportamentele si moravurile ei, goana dupa senzationalism a presei, ca si – intr-un plan mai general – conflictele ideologice si civilizationale ale lumii de azi, politica, terorismul si antiterorismul etc. In acelasi timp, prin plasarea intregii actiuni la scara mica a provinciei si a provincialismului, Trimisul nostru special devine o parabola in mic a lumii mari, rasfrinta – in fond – intreaga in ciobul sau de oglinda. Drept care juriul romanesc supune si aceasta carte spre examinare juriului etapei finale a concursului Eastern European Literature Award.» |
|
| Petru CIMPOESU, 24 august 2006, Ziua |
| Am gasit recent citeva pagini excelente in romanul Trimisul nostru special, al lui Florin Lazarescu si m-am surprins gindindu-ma ca, uite, copilul asta pare ca a invatat sa scrie citindu-mi cartile si acum scrie mai bine ca mine. |
|
 | | 1 | 2 | 3 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Florin Lazarescu
Lampa cu caciula
|
|
|
|
Ultimele aparitii
