|
|
 |
| Irinel ANTONIU, iulie 2007, in Arges |
 Dublata de ilustratiile coautorului Ion Barbu, povestea clasica a unei nunti (cu, adica, muzici, fuga miresii, fostul pretendent, nasul libidinos si, bineinteles, deznodamintul violent) se deruleaza extrem de alert, in ciuda unor digresiuni filologice care-i mai scapa eruditului rimoromancier. Este cu maiestrie dozat amestecul de neorealism televizual, de scene caragialesti cu personajele grotesti, dar simpatice si de livresc (specialitatea casei). Evocarea unei scene de amor e urmata de referinte la «istoricul Procopie» si la cele scrise de acesta despre imparateasa Bizantului, iar dupa infatisarea ceva mai detaliata a unui triplu menaj este expusa opinia «unui critic indignat». Desi sint adusi, ca argument, clasicii («Ca phallodulii/care citeau Povestea pulii/lui Creanga n-o citeau la prinz, ci dupa cina,-n cerc restrins»), lectura cartii de fata nu poate fi unimanuala decit daca ne folosim palma libera pentru a cauta vreo carte in biblioteca (de pilda, pentru nefilologi, un dictionar cuprinzind definitia chiasmului) sau pentru a ne tine, din pricina risului, de burta. Iar cunoscatorii se vor delecta depistind (in episodul XIV) o legatura intertextuala cu un volum din 1978 al nu va spun carui poet. |
|
| Serban FOARTA, 14-20 iulie 2007, Suplimentul de cultura |
| Trebuie sa spun ca este una dintre cele mai frumoase carti ale mele, si sa nu creada domnul Barbu ca nu am avut trac cind i-am cerut sa-mi faca ilustratiile, pentru ca este un om care ma impresioneaza prin fecunditatea sa extraordinara, face cam 30 de desene zilnic si are un extraordinar prestigiu. Dar de ce e fara capatii? Dintr-o fatalitate biologica, ca sa spun asa. Sint citiva oameni cu cheag in poveste, bazati. Or, el este un prapadit, un fel de umbra a nasului, pe care il foloseste ca paravan pentru patania fina-sii. Si de asta o sfirseste prost. Pe urma, nunta se transforma in parastas, dar continua. |
|
| Serban AXINTE, 1-15 octombrie 2007, in Tribuna |
| Poetul este inventatorul unei stilistici a redundantei; silabele unor cuvinte sint note muzicale cu diferite semne de alteratie. Se dezvolta un spectacol in plan imagistic deopotriva muzical si disonant, un show in registru burlesc, care nu ocoleste fabulistica si ironia studiata. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Serban Foarta
Clepsidra cu zapada
|
|
|
|
Ultimele aparitii
