|
|
 |
| Bogdan Romaniuc, mai 2010, in Suplimentul de cultura |
 Gasim aici povesti, intimplari de zi cu zi, ginduri, impresii artistice, hobby-uri, experiente traite in familie si printre prieteni, toate prezentate cu umor, in ciuda caracterului absurd al celor mai multe dintre ele, ceea ce a facut ca Un oarecare Lucas sa fie considerata o pledoarie impotriva solemnitatii. Se simt dispretul pentru rutina si dorinta imensa de schimbare, de ruptura cu tot ceea ce este vechi sau, mai bine zis, invechit. |
|
| Radu COSASU, iulie, 2010, in Dilemateca |
| Nu cunosc vreun Cortazar oarecare; chiar cind se distreaza intens, ca aici, e adorabil |
|
| Alina PURCARU, aprilie, 2010, in Corso, nr. 3 |
| Daca exista cu adevarat o meteorologie a lecturii, nu cred ca este un anotimp mai potrivit sa-l citesti pe Cortazar ca primavara. Aceasta carte mica este tradusa in premiera si este mai mult experimentala decit restul povestirilor lui. Este facuta din farime de jazz, imagini vechi si iubiri domoale, inca una despre imposibilitatea de a fi «un oarecare», boala care-i tine vii pe eroii lui Cortazar. |
|
| Cristian TEODORESCU, 8 aprilie 2010, in Academia Catavencu |
| Cine sta sa-si contabilizeze toate timpeniile, ciudateniile si gindurile rusinoase care-i trec prin cap? Si citi ne permitem sa le si povestim pentru a le confirma celor din jur parerea proasta pe care oricum o au despre noi sau macar speranta ca ne-ar putea surprinde cu pantalonii in vine? Cortazar a facut-o – nu in nume propriu, ci in contul unui oarecare Lucas, dar suficient de straveziu incit sa poata fi recunoscut si sa-si contrarieze cititorii pe vremea cind era marele scriitor in viata. Sa ne intelegem, Lucas al lui nu e un tembel, caruia Cortazar ii imprumuta o parte dintre trasaturile sale, pentru a stirni risul intelegator al prostilor cu pretentii, ci un scriitor inteligent si cultivat care mai poate sa se mire de idioteniile care se intimpla in jurul sau, dar si de sincopele propriei sale inteligente. La noi, singurul scriitor important care a recunoscut ca are si momente de prostie, fiindca nu poti fi inteligent tot timpul, a fost Alecu Paleologu, dar n-a facut o carte din asta, fiindca nu le avea cu fictiunea. Iar Cortazar isi permite sa-l vire pe Lucas al lui printre prostii si locuri comune poate si pentru ca acelasi Lucas e in stare sa atinga si sublimul, uneori la fel de ridicol, in aceasta carte de povestiri si insemnari ciudate. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
Ultimele aparitii
