|
|
 |
| Elisabeta LASCONI, 7 aprilie 2010, in Cultura |
 Proza zilelor noastre a atins finetea si rafinamentul unei alte arte, orfevraria. Cititorul pasionat de fictiune contemporana a constatat insolitare spectaculoasa a romanului ca tematica si subiect, ca subtilitate a formei si a formulei narative. Romancierul a regasit placerea de a povesti, dar nu renunta la scamatorii care sa-l tina pe cititor cu ochii lipiti de paginile cartii. Asa cum a redescoperit ce sursa minunata ofera misterele mari sau mici ale istoriei literare (scriitorii devenind personaje), si cate sine se pot exploata benefic din toate artele, de la sculptura de garguie la film, de la caligrafie la miniaturi. Paul Auster probeaza experimentele si reusitele fictiunii contemporane prin romanul sau recent aparut Un om in intuneric (traducere de Daniela Rogobete). De proportii reduse (226 de pagini), romanul reuseste sa imbine povestea unei familii cu dramele istoriei, distopia Americii pustiite de un razboi civil cu meditatia asupra filmului si asupra conditiei de scriitor. Toate firele stralucitoare ale filigranului sunt perfect sudate intr-o naratiune subiectiva a personajului, August Brill, critic literar, silit in urma unui accident sa accepte postura de observator al lumii. |
|
| Marius CHIVU, 21 aprilie 2010, in Adevarul literar si artistic |
| Dar daca lumea noastra este, la rindu-i, doar o alta lume, nici mai adevarata, nici mai falsa ca altele, influentata de un creator inconstient care inventeaza tot felul de orori (asa cum este filmuletul snuff)? Cine este responsabil pentru durerile lumii? Ce minte le poate controla? In aceasta cheie, romanul lui Paul Auster este si un manifest impotriva razboiului, a razboiului ca «fictiune» iresponsabila, cauza unor tragedii intr-o alta lume, consecinte nefaste indepartate si incontrolabile intr-o realitate despre care nu stim niciodata indeajuns. |
|
| Florin IRIMIA, 12 martie 2010, in Suplimentul de cultura |
| Un om in intuneric, penultimul roman al lui Auster, este o compozitie elegiaca, grava, dar nu si cinica. Este o meditatie asupra destinelor umane, in care, de cele mai multe ori, greselile sint pe masura regretelor ulterioare, mari si inevitabile. Tot ce putem face este sa invatam sa traim cu ele si poate, la un moment dat, extenuat i dupa atita suferinta, sa le accepta m ca atare. Iar odata cu acceptarea, poate avem norocul sa vina si impacarea, cu noi insine, dar si cu ceilalti. |
|
| Claudiu CONSTATINESCU, 11 februarie 2010, in Dilema Veche |
Un om in intuneric povesteste o noapte de insomnie. Insomniacul aflat pe acest lung drum al noptii catre zi este un critic literar de gazeta, retras din activitate de trei ani si septuagenar, vaduv, aflat acum sub acelasi acoperis cu fiica sa si cu fiica fiicei.
Interesant este ca noaptea aceasta de nesomn – care nu-i nici prima, nici ultima, nici de dragoste, nici de rezboi, ci de batrinete perfect civila – face ce face si aduna, pina la urma, istorii legate tocmai de iubire si de razboi, indiferent ca ele vin dispre rememorarile protagonistului sau dinspre fabulatiile lui. Cum s-ar zice, daca insomnia tot este treaza, macar sa fie si de vis, si de cosmar.
La capatul acestor nopti albe, veti avea «povestea vietii» protagonsitului «istoria familiei» lui, o «cronica a unei lumi disparate», dar si o proza care vrea sa impace experimentele de arhitectura epica si trucurile narative cu rara, greu avuabila, puternica, buna emotie.
Un gest pe masura unui senior al literaturii. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Paul Auster
Nebunii in Brooklyn
|
|
|
|
Ultimele aparitii
