
|
|
 |
| Mihai GOTIU, 27 iunie 2010, pe voxpublica.ro |
Nimic mai savuros (ma rog, gusturile nu se discuta) decit o lectura din Irvine Welsh in vremurile astea. Macar pentru citeva ore te poate scoate din (ne)constitutionalitatea legii pensiilor, a maririi TVA-ului si a altor probleme cotidiene. Iar volumul de proza scurta Varza reincalzita tocmai ce a fost aruncat pe piata de Polirom (in traducerea lui Ciprian Siulea).
Un volum care incepe in ton cu momentul: ce se poate intimpla cind nevasta-ta vrea neaparat sa bea un Smirnoff inainte de un meci de fotbal. «Te cred si io, fraiere. Sa am grija de o vaca grasa fara picioare! Asta da distractie! A fost doar vina ei, grasa dracului. Sa-mi futa mie faza asa. Nu ca meciul ar fi fost memorabil, intelegi, inca un zero-zero de-ala timpit, da oricum.» Dupa care continua cu purgatoriul unui homofob, obligat sa-si rascumpere pacatele vietii ratacind prin lume si facind sex cu cei mai buni prieteni ai lui. Ori cu o adolescenta care ramine insarcinata cu extraterestrii. Nu va povestesc mai multe. Varza reincalzita trebuie incercata. Face mai bine la inima si la creier decit niste comprimate de «Aspacardin».
Altfel, pentru cunoscatori, e acelasi Irvine Welsh: adolescenti ori oameni intre doua virste care beau de sting, se drogheaza apocaliptic, viseaza sa si-o traga cu femei frumoase. Iar la cita iarba (sau lipici) si alcooluri baga in ei, toate femeile sunt frumoase. |
|
| Irvine WELSH, in dialog cu Ana Maria ONISEI, 22 iunie 2010, in Adevarul literar si artistic |
Cred ca m-au interesat oamenii dintotdeauna, povestile lor, motivatiile lor, sa reusesti sa intelegi multe din locurile in care lucrezi, de la oamenii pe care ii intilnesti. In general, le spun tinerilor care vor sa devina scriitori: nu va apucati de cursuri de „creative writing", mai bine gasiti-va o slujba. Pina la urma, poate ca veti scrie sau nu, dar sa invatati tehnica in sine e inutil, daca nu sinteti scriitori, vreau sa spun, daca nu sinteti predispusi sa va exprimati in felul asta. […]
Ma intereseaza mai ales felul in care incercam sa evitam tandretea, crezind ca ne poate distruge. Cartile mele sint cumva tocmai despre extremele la care putem ajunge ca s-o evitam. Personal, mai degraba, tind sa caut tandretea - si asta mi se pare fascinant. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|