|
|
 |
| Liviu ANTONESEI, octombrie 2004, Timpul |
 Cunosteam povestirile scriitorului si matematicianului romano-american din cele doua volume on paper anterioare, de altfel, la editura revistei i-am publicat si prefatat anul trecut excelenta culegere Bunicul s-a intors la franceza, dar romanul acesta este, efectiv, cu o clasa mai sus de tot ceea ce a publicat pina acum Suceava si on paper si on line. si, ca sa nu ramin doar in cadrul comparatiilor interne, voi spune ca este primul roman al tranzitiei, care ma convinge cap-coada. Nici nu stiu ce sa remarc mai intii, constructia impecabila, frazarea lin-aluvionara, ingeniozitatea povestii si a multimii de povesti decupate si intercalate in povestea principala? Nu stiu si, de altfel, nici nu conteaza! Conteaza placerea constanta, necontrariata a lecturii. Sigur, pentru un asemenea roman, Suceava nu va fi beatificat de Patriarh, nici decorat de presedinte, dar nici asta nu conteaza! |
|
| Andrei SIMUT, nr. 527/2010, in Observator cultural |
| O a doua editie dintr-un roman este, pe linga indicatorul succesului comercial, si un semnal de „clasicizare“, de consolidare si afirmare implicita a valorii, (desi sint si exemple de editii secunde ale unor carti nereusite), dar si un prilej de a verifica, printr-o a doua lectura, dupa imperativul lui Harold Bloom, daca opera va avea sanse de canonizare. Din punctul meu de vedere, Venea din timpul diez trece cu brio examenul acestei a doua lecturi, mult mai convingatoare decit prima, ocazie de a observa mai bine fina lucratura a textului, gestionarea atenta a fiecarui detaliu, fluenta epica, dar si efortul structurarii fara rest a esafodajului romanesc. Situatia prozatorului Bogdan Suceava este, in 2010, cu totul alta decit cea din 2004, dupa o decada de-a lungul careia s-au adunat destule carti valoroase, in care s-a exersat pe diverse subiecte, registre, reusind conturarea unui stil si a unei viziuni aparte, imediat recognoscibile printre multimea vocilor de tineri scriitori afirmati intre timp. |
|
| Catalin STURZA, nr. 527/2010, in Observator cultural |
| Spuneam ca Venea din timpul diez e romanul prin care Bogdan Suceava s-a impus in fata criticii literare rominesti, iar aparatul critic din final – extrase din numeroase cronici literare, ce adauga treizeci de pagini editiei a doua, fata de cea dintii – o dovedeste cu prisosinta. Privind acum toate aceste cronici la un loc, e uimitor sa observi cit de entuziasta a fost primirea de care a avut parte romanul lui Bogdan Suceava. Liviu Antonesei scria, chiar, in Timpul, ca „este primul roman al tranzitiei care ma convinge cap-coada“. Zic ca e uimitor pentru ca, mai tirziu, nu tin minte sa-l fi vazut prea des pe Bogdan Suceava in virful topurilor si al listelor „canonice“ ale cronicarilor entuziasti. Ceea ce arata ca si cronica literara are, se pare, doua viteze – una la cald, expansiva, in fata cartii, si alta la rece, retractila, in fata posteritatii (sau a judecatii breslei), cind fiecare pariaza pe scriitorii potential cistigatori in lunga cursa catre istoriile literare. La sase ani dupa prima sa editie, romanul isi pierde incet, asa cum spuneam, calitatea de „satira in priza directa“, iar distantarea in timp fata de personajele si evenimentele recognoscibile nu face decit sa sporeasca valoarea acestei excelente fictiuni a lui Bogdan Suceava. |
|
| Liviu Antonesei, nr. 527/2010, in Observator cultural |
| Pentru mine, a fost o experienta reconfortanta sa recitesc un roman la interval de mai bine de cinci ani, un roman contemporan, al unui inca tinar autor, si sa constat ca nu m-am inselat in privinta sa, ba chiar mai mult, sa-i gasesc noi unghiuri de lectura, noi calitati. |
|
| Bogdan SUCEAVA, in dialog cu Marcela MIHALCA, noiembrie 2010, in Familia |
| Ideea cartii mi-a venit imediat dupa mineriada din ianuarie 1999, care pentru mine a fost o colosala surpriza, una profund neplacuta, fireste. Pe atunci eram doctorand la Michigan State University si pregateam examenul comprehensiv, care a avut loc pe 9 mai 1999; era examenul dupa care nu mai ramine de completat din programul doctoral decit cercetarea care conduce la teza. A existat un plan initial al romanului care nu cuprindea decit 12 capitole, dar in vara lui 2002 am realizat ca arhitectura trebuie sa fie mai ampla. Am scris lent si bine am facut, pentru ca doream un text dens si temeinic. Elaborarea romanului a continuat in vara lui 2000, in vara lui 2002, si s-a incheiat in vara lui 2004. Au fost perioade compacte, de doua-trei luni, cind lucram numai la acest proiect. |
|
| Peter DEMENY, decembrie 2009, in Observator cultural |
| Romanul lui Bogdan Suceava are un succes surprinzator in Ungaria. Sa fiu bine inteles: nu ma mir, Doamne pazeste, pentru ca as vrea sa sugerez ca e o carte mediocra. Cred insa ca succesul unui volum nu depinde numai, si poate nici in primul rind, de valoarea ei intrinseca literara. Dar atunci de ce depinde? Inseamna doar ca, datorita si imprejurarilor favorabile, a reusit sa imbine elemente ale mentalitatii romanesti exportabile literar. Preluabile si, ca sa zic asa, „empatizabile“. Si asta face mai multe pentru „prietenie“ decit un personaj introdus numai ca sa fie acolo. |
|
| Bogdan Suceava in dialog cu Andrei SIMUT, aprilie 2010, in Timpul |
| Cred ca acest roman nu putea fi situat in alta perioada istorica: nesansa a facut ca dupa 1989 sa se reuneasca un set de conditii care au permis ca la suprafata societatii sa transpara un maxim de bizarerii. De aceea cred ca Venea din timpul diez caracterizeaza neaparat prima jumatate a anilor `90; nu ar putea fi situat nici azi, nici in 1947, de pilda. |
|
| Bogdan SUCEAVA in dialog cu Lavinia BALULESCU, 29 mai 2010, in Adevarul de Timisoara |
| E vorba despre logica din perioada tranzitiei. Cum am putut sa iesim intr-o piata la un moment dat 30.000 de oameni si toti sa strigam un lucru si apoi sa descoperim ca acel lucru este gresit. In Michigan, in ianuarie 1999, am deschis televizorul si am vazut stirile internationale. Vin minerii in Bucuresti. Iaraşi? Atunci mi-am zis ca intr-o zi o sa scriu un roman in care sa povestesc despre logica asta a absurdului. Din gluma in gluma, la sfirsit, trebuie sa iti lase un gust amar. Cam asa traim, nu? |
|
| Anca GIURA, 15 februarie 2011, pe bookblog.ro |
| Purtind un deloc intimplator motto din Mateiu Caragiale in care se face referire la vechea ,,datina de stricaciune’’ care a alterat de secole mintile bucurestenilor, romanul alegoric Venea din timpul diez al lui Bogdan Suceava contine o indrazneata perspectiva asupra cetosilor ani nouazeci care au facut trecerea Romaniei de la regimul comunist la unul democratic. ,,Mai tii minte anii nouazeci, cu toate tainele lor si cu toata istoria lor nespusa?’’ este intrebarea incitanta pe care naratorul o adreseaza cititorului inca de pe prima pagina.
Romanul Venea din timpul diez este, altfel spus, un text plin de forta ideilor, de imaginatie creatoare si nu in ultimul rind este scris de catre un stilist foarte atent la materialul lexical al limbii romane. |
|
| Bogdan Suceava in dialog cu Andra Rotaru, 06 iunie 2010, pe agentiadecarte.ro |
| Mi-am dorit sa redau în text acea stare de pereptua tensiune. Ritmul alert al romanului, alegerea naratorului, ideile cartii, toate sintetizeaza Romania acelei prime perioade a tranzitiei, impactul asupra imaginarului comun a acelei stari de incertitudine. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bogdan Suceava
Venea din timpul diez
|
|
|
|
Ultimele aparitii
