 |
| Dan C. MIHAILESCU, 5 august 2005, Ziarul de Duminica |
 Desi profilat pe dezbaterea politica la zi, cu duritatile, servitutile, cameleonismul si mercantilismul ei, Marius Tuca nu e un cinic egotic si megaloman. Se simte ca are naturelul simtitor, are umor, e mucalit si musca masurat, are un fel de franchete flegmatica sau tepoasa, dupa caz, care-l face deopotriva inconfortabil si maleabil, confuz si odihnitor, intransingent si ductil. Insa una peste alta, omul a demonstrat ca e tare, se tine bine, mediatic, pe picioare sau in sa. Se vede ca urmareste simbioza contrariilor si echilibrul intre antiteze. |
|
| Tudorel URIAN, 20 iulie 2005, Romania literara |
| Cea mai profitabila lectura a cartii lui Tuca este aceea de studiu de caz. Intrebarea pe care trebuie sa si-o puna in permanent cititorul, citind aceste interviuri este ce elemente din discursul acestor vedete ale zilei asigura imensa lor audienta la public. Daca la Andrei Plesu stilistica impecabila, folosirea permanenta a acordului fin pentru a valorifica la maximum sonoritatea si sensurile fiecarui cuvint, umorul difuz, vorba de duh, care apare cu deplina naturalete in discurs, transforma fiecare replica intr-o sarbatoare a comunicarii, la altii secretul audientei la public este mult mai greu de descifrat. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
