|
|
 |
| Claudia POSTELNICESCU, 14-20 februarie 2008, in Observator cultural |
 De douazeci de ani, lumea islamica nu poate accepta ca romanul Versetele satanice e o opera de fictiune si continua sa-l acuze pe Rushdie ca e blasfemator la adresa Profetului Mohamed. Raspunsul nu e simplu de formulat. De ce nu-l iarta pe autor? Rushdie este un musulman indian, complet occidentalizat, ceea ce presupune, inainte de orice, ca este liber sa gindeasca si sa-si expuna ideile. |
|
| Bogdan Alexandru STANESCU in interviu cu Ovidiu SIMONCA, 14-20 februarie 2008, in Observatorul Cultural |
| Titlul contine foarte multa ironie. Rushdie a vrut sa descongestioneze atmosfera, hai sa vorbim si despre «versetele satanice», dar fara sa ne indignam. Rushdie a scris o carte impotriva rigiditatii. El n-a scris impotriva lui Allah. Dar nu vi se pare firesc ca un autor sa se intrebe ce e cu aceste «versete satanice», de ce nimeni nu vorbeste de ele, de ce toti fug de ele? S-a intrebat: sint chiar atit de daunatoare «versetele satanice»? Si a construit o poveste. A chestionat, ca romancier, o problema in suspensie, pe care lumea islamica evita s-o discute. Versetele satanice sint fictiune, vis, viziune, prabusire in lumi paralele... Nu poti face teoria literaturii cu un terorist. Nu mai ai timp de teoria literaturii. Toate explicatiile tale palesc in fata unui cutit pe care il primesti in abdomen. Nu poti sa faci geopolitica si dialog diplomatic intr-un avion pe care ei il conduc spre Turnurile Gemene. Pina la urma «versetele satanice» sint doua versuri. |
|
| Ovidiu SIMONCA, 14-20 februarie 2008, in Observatorul Cultural |
| Fara nici o indoiala, primul semn de revolta este pornit de la chiar titlul romanului. In traditia islamica, aceste «versete satanice» sint repudiate, considerate de inspiratie diavoleasca. Versetele satanice vorbesc despre existenta a trei zeitati, Al-Lat, Uzza si Manat: «Acestea sint lebede, ce zboara sus/si in mijlocirea lor sa se nadajduiasca». Cele trei zeite nu sint opusul Profetului, sint insotitoarele lui. Numai ca islamismul nu le accepta, le considera o abatere de la monoteism. Daca aceste «versete satanice» ar fi fost acceptate de catre Coran, intreaga raportare la femei (considerate «bunuri») ar fi trebuit schimbata. Venerarea a trei zeite ar fi presupus o egalitate a femeii cu barbatul in lumea islamica, Profetul fiind cumva «cenzurat» de zeitatile respective, religia s-ar fi imbunat prin milostenia si bunatatea zeitelor. |
|
| Claudia POSTELNICESCU, 14-20 februarie 2008, in Observatorul Cultural |
| A ales sa fie un proscris al lumii islamice pentru ca a indraznit sa scrie literatura parodica, sa-l vizeze, fara «acordul» liderilor religiosi fundamentalisti, pe Mahomed-Profetul, ironizind, provocind, jucindu-se putin, incitind la re-gindirea Coranului. Desigur, nu putea fi iertat pentru asta. Pe de alta parte, Rushdie era o prea buna ocazie «de atac»: manipularea si dezinformarea maselor in scopul puterii absolute nu putea fi ratata. |
|
| Alexandru HANCU, 14-20 februarie 2008, in Observatorul Cultural |
| Aroganta de a dicta linia «corecta» sa fi produs atita ignoranta, incit sa nu mai fie intelese lucruri esentiale pentru vremurile in care traim? De pilda, ca nu totul se explica si nu totul se rezolva strict rational. Ca pe lume exista si credinta, iar pentru unii viata se defineste prin credinta. Ca nu toate religiile sint la fel, o apa si-un pamint. Nu sint toate «un fel de crestinism, dar altfel». Nu orice religie accepta modernizarea si reforma. Separarea Bisericii de politic. Democratie si libertatea cuvintului. Interzicerea poligamiei si-a pedofiliei. Drepturi egale pentru barbati si femei. Daca Scriptura crestina nu impiedica, ba chiar cere asemenea evolutii, nu inseamna ca alta nu le interzice cu desavirsire. Iar daca in unele tari din Occident crestinismul a fost impins din spatiul public si a acceptat sa decada aproape pina la disparitie, nu inseamna ca orice religie vrea acelasi lucru. Da, sigur ca se poate ca toate acestea sa nu mai fie intelese. De fapt, e normal. In dialogul cu un credincios, indiferent de religie, ateul are un handicap insurmontabil: lipsa experientei religioase. Iar lucrurile devin infinit mai complicate cind ateii nici nu-si dau seama ca sint atei. Deh, se mai intimpla. |
|
| Mircea MIHAIES, 12 ianuarie 2008, in Cotidianul |
| Batalia dusa in jurul Versetelor satanice ale lui Rushdie seamana cu o noua si veritabila Batalie a Berlinului. O carte de fictiune reuseste sa trezeasca demonii adormiti ai fundamentalismului si intolerantei, intr-o masura menita sa te puna pe ginduri. Pretentia Bisericii Ortodoxe Romane de a se transforma intr-un cenzor al cartii de literatura (adica de imaginatie) este nu doar periculoasa, ci si caraghioasa: singurul efect previzibil al incruntatei interventii a subordonatilor lui Daniel Ciobotea este cresterea, dincolo de orice asteptare, a tirajului cartii. Ceea ce, ca vechi degustator al fictiunilor lui Rushdie – probabil cel mai mare scriitor de limba engleza in viata –, nu poate decit sa ma bucure. In rest, nu cred ca e treaba romanilor ortodocsi sa rezolve problemele – reale, imaginare sau create cu buna stiinta – ale altor religii. Cu energia cheltuita pentru a-l pune la zid pe Rushdie, intelectualii in sutana descinsi, parca, direct din Inchizitia spaniola ar fi putut sa se inhame la o sumedenie de actiuni folositoare obstei: sa fi ajutat la deszapezit, la adapostirea batrinilor si bolnavilor, operatii din care alte varietati ale crestinismului isi fac un punct de onoare. De citit, de comentat, de criticat, de facut reclama are cine sa se ocupe. |
|
| Preot Constantin STOICA, 12 ianuarie 2008, in Cotidianul |
| Pe noi nu ne intereseaza cartea din punct de vedere literar, o bijuterie din punctul asta de vedere, ci sensibilitatea oamenilor nostri. Eu am citit cartea, in urma cu citiva ani, in engleza, tot curiozitatea m-a stirnit, caci, ca si Codul lui Da Vinci, ce e in disputa atrage. E e o reusita literara, dar iti lasa un gust amar cind te gindesti la consecinte. E o carte care, ani in sir, a stirnit dispute in toata lumea. Problema cu ea e pina unde merge libertatea de expresie, un aspect extrem de discutat in toata lumea. Nu exista intilnire la nivel inalt in care sa nu se ia in discutie, ati vazut cazul caricaturilor din Danemarca, ati vazut manifestari teroriste. Comunicatul BOR a ridicat problema din punct de vedere moral: a manifestat toleranta si solidaritate cu semenii nostri de alta credinta, care au suferit in urma aparitiei acestei carti, si tragem un semnal de alarma cu privire la respectarea credintei semenilor nostri, lucru care e prevazut si in Legea cultelor. Reactia noastra porneste de la faptul ca o comunitate are o problema cu aceasta carte si s-ar putea simti frustrata de aparitia ei. |
|
| Muftiul MURAT IUSUF, 12 ianuarie 2008, in Cotidianul |
| Fac apel la toti musulmanii sa citeasca aceasta carte si sa nu dea curs unor provocari care pot veni din partea altor persoane. Este bine sa cunoastem si parerile celor care ne blasfemiaza religia. |
|
 | | 1 | 2 | 3 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Salman Rushdie
Ultimul suspin al Maurului
|
|
|
|
Ultimele aparitii
