|
Trebuie să spun că, de la începutul lecturii, am avut impresia că citesc un roman de Kundera, Viaţa e în altă parte, de pildă, un personaj chiar se cheamă Tamara, un fel de Tereza şi Tamina ale autorului ceh. Dar mi-am revenit repede, căci e multă poezie aici, la român - romanul e scris excelent, ca o poveste, simplu şi direct.
De ce însă Ilie Cazane? m-am întrebat eu după ce am devorat romanul. Pentru că, la sfârşit, mi-am dat seama că cele două personaje principale, Ilie Cazane, senior şi junior, nu m-au impresionat defel.
În schimb, un alt personaj, colonelul de securitate Vasile Chiriţă, aka Autobuz - de ce această poreclă vă las să aflaţi - este extraordinar. Mie acesta mi s-a părut personajul principal, chiar dacă Ilie senior face să crească roşii cât un dovleac. Colonelul e un fel de Ivan Karamazov, vorbeşte chiar cu diavolul, deghizat în ministru. Are crize mistice, pe care le refuză cu obstinaţie. Are iniţiativa faptelor bune, chiar dacă nu le reuşeşte. Hrănit cu fragmente din Marx şi Lenin, încearcă să înţeleagă, e un Moromete securist într-o carte de Bulgakov. E pedepsit de societate, dar nu se dă bătut. Continuă singur, măcinat de problemele vieţii, ca noi toţi de altfel.
Tare mi-a plăcut colonelul Chiriţă, l-am simţit tare aproape. Voi rămâne din acest roman nu cu Cazane - de ce acest nume vă las din nou să aflaţi - ci cu acest personaj unic, pierdut într-o lume întoarsă pe dos.
PS: Deşi nu mi-a plăcut coperta cam kitchioasă, o postez totuşi... A, şi uitasem să precizez că e prima carte de Răzvan Rădulescu pe care-o citesc.
http://chestiilivresti.blogspot.com/2008/02/de-ce-ilie-cazane.html |
Ultimele aparitii
