
|
|
 |
| Andreea GRINEA, martie 2008, in Timpul |
Existentele personajelor se deseneaza pe fundalul cartii ca niste cercuri concentrice, punctele de intilnire fiind cele care ordoneaza parcursul trecut si viitor al fiecaruia dintre ele. Cei doi Ilie Cazane, securistii Chirita si Preda, voluptoasa madam Sticlaru, imbatrinita Georgeta, sotia lui Ilie senior si, nu in ultimul rind, spiritul sanatos al lui Marx sint principalii pioni ai cartii, mutati de mina destinului dupa o logica ce nu da niciodata gres. |
|
| Dan C. MIHAILESCU, in emisiunea „Omul care aduce cartea”, 9 aprilie 2008, la PRO TV |
Ideea acestei carti este intrepatrunderea de destin intre calau si victima sau intre securist si anchetatul lui. Deci, o idee dramatica in felul ei, care insa este tratata cu o ironie bizara. Razvan Radulescu are un umor britanic, are o detasare tandra in acelasi timp. |
|
| ***, 4 martie 2008, pe niosra.wordpress.com |
Dialogul e senzational, personajele sint memorabile, preocuparea pentru timp pe care o gasim si in scenarii e vizibila si aici, realism induiosator, fantastic, o nebunie! |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 28 martie 2008, in Romania literara |
Viata si faptele lui Ilie Cazane nu este doar un roman al imposibilitatii de a scrie un roman, o carte-discurs, cu pagini transparente prin care se vede – nemaipomenit! – mecanismul productiv. Autorul elimina de la bun inceput elementele de «surpriza» cu care lucreaza majoritatea romanelor de formatie (toti stim ca protagonistul va reusi in viata, dar sintem curiosi sa aflam cum, poate ne prinde bine informatia), blocind din start o lectura naiva, de identificare. |
|
| Marius CHIVU, 27 martie–2 aprilie, in Dilema veche |
Ilie Cazane este, de fapt, un inger incomplet si ratacit ce descinde in lume iluminind destinele tuturor, iar colonelul de Securitate Vasile Chirita resimte consecintele nedreptului «proces» urmat de o si mai nedreapta moarte. Cele doua personaje sint fetele – sacru & profan – ale acestei naratiuni care comunica si se concureaza permanent dupa principiul benzii lui Mobius. |
|
| Bianca BURTA-CERNAT, 27 martie-2 aprilie, in Observator cultural |
Aparent, Viata si faptele lui Ilie Cazane este o fictiune politica in toata regula, construita nu fara gravitate si cu maxima atentie fata de verosimilitatea caracterelor unor personaje precum securistii Chirita si Preda. Insa accentul nu cade pe fictiunea politica, autorul ne intinde o capcana. Nuantele parodice, foarte fine, fiind pina la urma lesne identificabile, Razvan Radulescu se comporta ca si cum ar scrie cu gravitate un roman despre Securitate si represiune. |
|
| Tania RADU, 25-31 martie 2008, in Observator cultural |
Viata si faptele lui Ilie Cazane se citeste cu mare placere. Nu balteste, personajele «se vad», «se aud», unele au o pregnanta calinesciana (madam Sticlaru, de pilda). Ilie Cazane senior e un admirabil portret in contre-jour, foarte nimerit cita vreme tine de flash-back. Copilul Ilie Cazane apare tirziu in carte, cu capatina lui de dovlecel supradimensionat si cu bazaconiile pe care le inventeaza fara incetare: masina de fulgere, vioara de nuiele etc. Razvan Radulescu intelege exact dozajul de tragedie si farsa din ceea ce a fost comunismul in Romania si o face intr-o maniera foarte personala, in care nici o comparatie nu mai e la locul ei. |
|
| Doris MIRONESCU, 24-30 mai 2008, in Suplimentul de cultura |
Acest roman excelent scris, cu dese anticipari si reluari ale unor episoade ce apar ca din nimic, reprezinta un triumf al povestitorului. Remarcabila este retinerea acestuia, care isi subliniaza prezenta mai mult prin tacere, prin ironia discreta, aproape imperceptibila, prin ingineria textuala fina, voalata si de efect. Impresia finala este ca prozatorul nu vrea sa faca postmodernism (desi poseda o virtuozitate reala, uneori exersata in chip demonstrativ), ci ca s-a nascut postmodern, privind lucrurile prin pinza diafana a propriei stiinte textuale. Exista o naturalete veritabila a acestui tip de autor, care isi spune povestile nestingherit de stiinta de carte. |
|
| Marius CHIVU, 2 aprilie 2008, in Adevarul literar si artistic |
Roman lyric cu insertiuni fantastic-onirice, scris cu stiinta dialogului si a dozarii efectelor, o pseudohagiografie fantasy din vremea Securitatii demna de a fi comparata cu minunatele romane ale lui Stefan Agopian. |
|
| Anca GIURA, 18 februarie 2011, pe bookblog.ro |
Cind publicistul Ovidiu Simonca scrie pe coperta patru a cartii lui Razvan Radulescu ca atunci ,,Cind stii sa povestesti, indiferent unde e plasata actiunea, ai toate sansele sa devii fermecator, cum e Razvan Radulescu, si cu succes la cititori’’, are mare dreptate. Sintem astfel in fata unui roman romanesc foarte valoros, de reverberatie europeana, care reconstituie o lume infernala exact asa cum ea a fost, anume, de un realism fantastic si atroce. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Serban Foarta
Clepsidra cu zapada
|
|
|
|