|
|
 |
| Liviu ANTONESEI, aprilie 2005, Timpul |
 Eugen Istodor, fabulosul om de interviu al «Academiei Catavencu» si colectionarul de nebuni benigni pe care ii insira in paginile elitiste ale «Dilemei Vechi», si-a propus sa faca o carte senzationala. Dupa aproape doi ani petrecuti in proximitatea «vietasilor» – condamnatii la pedeapsa cu inchisoarea pe viata – de la Rahova, a si facut-o. |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 3 noiembrie 2006, Evenimentul zilei |
| Citi detinuti predispusi la confesiune, atitea istorii personale, stirnind hohotele de ris ale reporterului sau, dimpotriva, ridicindu-i parul in cap de groaza. Cind o victima sau mai multe s-au incapatinat sa se impotriveasca agresorilor, acestia au devenit – din pungasi – criminali. Trecerea pragului este focalizata de condamnati, care se detaseaza de ei insisi si se descriu din afara, cu o «obiectivitate» ce da fiori. Numai ca asumarea crimei, de obicei, lipseste. Emblematica e depozitia lui Tirtan, care este pe rind, dupa cum ii convine, moralist sau fatalist. Ce vreti, asa le-a fost menit «mortaciunilor», pina aici le-a fost dat sa traiasca: «Atita i-a fost lui ca sa vin sa-l iau, deci eu am fost ales». Criminalul este alesul destinului pentru ca firul vietii lui X sa se intrerupa. Curata tragedie antica! Inchid volumul lui Eugen Istodor cu sentimente amestecate si cu convingerea ca o astfel de carte nu se va mai face la noi prea curind. |
|
| Ruxandra CESEREANU, 23 august 2005, 22 |
| Istodor este un desferecator de lacate verbale, un descuietor de oameni. Stie cum sa elibereze vorbele, cum sa faca limbile sa aiba pofta de naratiune, cum sa scoata calusele de la gura si dopurile din urechile ascultatorilor care sint cititorii. Istodor nu este vrajitor, nici fachir, dar are un vino-ncoace pe gustul vietasilor care accepta sa i se destainuiasca. Este un duhovnic lumesc, hitru, inteligent. Este un paharnic de vorbe. Vietasii intuiesc ori simt acest lucru si se lasa in voia lui: declaratii, cereri, observatii, ritualuri de troc intre detinuti, altercatii, empatii, automutilari, tatuaje etc.; unii rezolva rebusuri, altii cresc hamsteri; iar unii fabrica tuica la cazan ori au vise premonitorii. In mod previzibil, puzderia de povesti alcatuieste un Turn Babel despre iubire, moarte, Dumnezeu (poreclit Bosul), prietenie, tradare, gelozie, putere s.a.m.d. Vietasii de pe Rahova este si o proza detabuizanta: se gasesc aici misive ultrasexuale ori puseuri despre homosexualitate si vorbe slobode. Condamnatii pe viata nu au de ce sa se cenzureze. Si nici Istodor-autorul. |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 20 octombrie 2006, Romania literara |
| Vietasii de pe Rahova imbina in mod original investigatia si confesiunea memorialistica, dialogul veritabil si monologul monomaniacal, decupajele intr-o realitatea sordida si serpentinele ametitoare ale fictiunii. Inchid volumul lui Eugen Istodor cu sentimente amestecate si cu convingerea ca o astfel de carte nu se va mai face la noi prea curind. A fost riscul si este meritul autorului. |
|
| Tudorel URIAN, 20 aprilie 2005, Romania literara |
| Vietasii de pe Rahova este un breviar al ororilor din societatea romaneasca de dupa caderea comunismului. O carte cu crime pentru toate gusturile, una mai oribila decit cealalta. Intrebarile la care incearca sa raspunda autorul sint cum au fost posibile toate aceste crime care ne-au ingrozit la vremea respectiva si ce se petrece astazi, dupa mai multi ani de temnita, in mintea celor care le-au produs? Cum gindesc si cum se exprima ei, in ce masura isi regreta viata anterioara, din ce este compus sistemul lor de valori? Intrebari fundamentale, la care Eugen Istodor nu raspunde direct. El lasa fiecarui cititor sansa de a-si da singur raspunsurile dupa ce asculta confesiunile complete ale celor din cauza. Eugen Istodor este un ziarist nascut, nu facut, iar cartea sa este una dintre cele mai valoroase scrieri de publicistica, aparute in Romania ultimilor ani. |
|
| Ana-Maria ONISEI, 19 martie 2005, Suplimentul de cultura |
| O doza de singe rece si ceva umor (negru) e tot ce trebuie ca sa-l citesti pe Eugen Istodor! Printre «punctele» sale enervant de bine plasate (pentru ca aproape intotdeauna «interogatiile» lui sint, de fapt, afirmatii in toata regula) s-au imbufnat, iritat, amuzat, incrincenat si au fost nevoiti sa dea raspunsuri aproape ireale politicienii, vedetele media, oamenii de cultura, sau «personaje» simple. |
|
| Eugen ISTODOR in interviu Andrei UDISTEANU, 18 aprilie 2005, Opinia studenteasca |
| Instinctul meu de jurnalist mi-a spus ca nici unul nu e inchis pe nedrept. Dar asta nu insemna ca eu trebuia sa-i condamn. Nu-i condamn nici acum. N-am cum sa-i condamn. Pentru ca nu se stie cind voi ucide eu, cind imi va veni rindul. |
|
| Marinela RATA, 15 aprilie 2005, Ziarul de Iasi |
| De la primele povestiri citite in Vietasii de pe Rahova a lui Eugen Istodor, te cuprinde frica. Ti-e teama ca, printr-un ghinion de nedescris, poti fi victima unui criminal. Sau, intr-o zi, cind nu iti sint toti boii acasa, poti ajunge chiar tu un «omoritor», cum isi numeste Istodor personajele din Vietasii de pe Rahova. |
|
| Eugen ISTODOR in interviu cu Anca BARABOI, 15 aprilie 2005, Jurnalul de Est |
| Am invatat multe de la ei…In primul rind, ca trebuie sa iti tii cuvintul dat. Mi-au spus «adu-mi pensule». Si eu le-am adus pensule de copil handicapat, clasa a II-a spre a III-a. «Bai, tu cu pensula din asta vrei sa…? Nu, adu pensula normala». Apoi mi-au cerut carioci. Iar eu le-am adus carioci aiurea, roz bombon, verde fierbinte…«Bai, noi ti-am cerut carioci! Ce-s astea? Ce sintem noi? Parasutisti? Ne vopsim parul?». M-am dus si le-am cumparat din nou carioci… Apoi mi-au zis: «bine, tu ne-ai luat interviu, dar poti sa scrii absolut orice acolo. Vrem sa vedem textul inainte de publicare!». Atunci a trebuit. Le-am aratat textul, s-au uitat pe el si au zis: «Mama, ce prosti ne-ai scos! Stai sa mai refacem noi, sa mai lucram pe text». I-am lasat. Eram cu frica cit casa! Ma gindeam, ba, poate s-au suparat pe o chestie… |
|
| Ovidiu SIMONCA, 11 august 2005, Observator Cultural |
| Cartea lui Eugen Istodor, care este un proiect original, ramine punctul cel mai luminos si mai inchegat dintre toate aparitiile. S-a vorbit poate prea putin despre aceasta carte, Vietasii de pe Rahova, subintitulata Din marturiile unor condamnati pe viata, prea ascunsa in rezonantele lansari care i s-au facut si care, poate, au ingropat miezul incins. Sint citeva povesti absolut fabuloase, iar interviurile, discutiile mai bine spus, creeaza o lume de dincolo de gestul in sine a omorului, o lume cu mame, tati, iubite, sotii, o lume din care pleci mai ingindurat, mai dornic sa te uiti, cu intelegere, la cei din jur. Publicistic vorbind, Vietasii de pe Rahova contureaza un proiect inchegat si de impact, bine lucrat si foarte bine asezat intr-un volum. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Eugen Istodor
Cartea vietii mele. Sulea 31, N3, sc. 2. Cu ocazia comunismului
|
|
|
|
Ultimele aparitii
