|
|
 |
| Mircea MORARIU, 7 iulie 2010, la Radio Transilvania |
 Bodor Adam ne introduce intr-o lume de sorginte kafkiana dominata de anxietate. Romanul are o structura destul de sofisticata, relatarea nu tine cont in mod obligatoriu de legile temporale. Si asta fiindca lumea din Bogdanski Dolima a iesit de sub legitatile timpului real, din lumea existentei reale. In realitate, nimic nu se intimpla cu adevarat in acest univers sufocant si sufocat. Simbolul acestei non-actiuni e faptul ca vicarul Periprava, cel ce e investit sa conduca nu doar viata spirituala a locului, ci ministatul insusi, e demult cazut intr-un somn adinc. Iar cind, in fine, Periprava moare, succesorul lui, arhimandritul Tizman devine prada unui somn identic. |
|
| Alexandra Olivotto, 29 aprilie 2010, in Adevarul |
| Biografia lui Adam Bodo, in virsta de 74 de ani, reveleaza un scriitor adinc marcat de experienta carcerei. Facind doi ani de inchisoare politica, in celulele de la Cluj-Napoca si Gherla, i-a cunoscut pe unii dintre fostii membri ai Garzii de Fier rominesti.
Personajul principal al lui Bodor din Vizita arhiepiscopului, Gabriel Ventuza, ajunge in Dolina pentru a recupera ramasitele pamintesti ale tatalui sau. Gaseste un univers aparte, in care exista un cod verbal de comunicare, un fel de limba de lemn dominata de metafore, care nu lasa realitatea sa fie ceea ce pare: dominind Dolina cu aceeasi forta bintuitoare pe care o au si padurile dimprejur, colonia de tuberculosi botezata Izolda nu e nici pe departe un spital pentru bolnavi adevarati, e o anticamera a mortii pentru libertatea de opinie.
Povestea e spusa la persoana I, iar firul narativ desfide orice apropiere de naratiunea lineara. Vizita arhiepiscopului are o structura romanesca mult mai alambicata si rafinata - in primul rind prin dinamitarea povestii propriu-zise intr-un puzzle de intimplari care nu urmaresc firul temporal, completindu-se incetul cu incetul, ridicind in ralanti cortina ce dezvaluie oribilele mecanisme ineluctabile. |
|
| Alina PURCARU , 24 mai 2010, in Corso |
| Este un roman de dimensiuni reduse, care, asemenea cartilor lui Kafka – cu care are multe in comun –, poate constitui o metafora despre teroare, despre alienare si despre libertatea individului in raport cu puterea si cu absurdul ei. Sintem intr-un sat fictiv, Bogdanski Dolina, urmarindu-l pe Gabriel Ventuza, un personaj ajuns aici cu scopul de a recupera osemintele parintelui ucis cu ani in urma. Comunitatea, redusa la o stare de somnambulism anchilozat, e condusa de niste barbati care sint capi ai bisericii si satrapi politici, in acelasi timp. Parte din spiritul locului e ca oricine ajunge acolo nu mai iese decit in sicriu. Este un roman intens poetic, in care se citeste printre rinduri o poveste de un realism negru, bine cunoscuta de toti cei care au trait sub regimuri totalitare. |
|
| Andreea RASUCEANU, 17 decembrie 2010, in Observator cultural |
| Romanul din 1999 al lui Adam Bodor, Vizita arhiepiscopului, reia unele elemente din Zona Sinistra, plasindu-si actiunea deopotriva intr-un spatiu al opresiunii, o societate ermetica, cu un sistem social aberant si bazat pe teroare, insa cu o atmosfera mult mai apasatoare si imagini si mai intunecate decit in romanul precedent. Regimul instaurat de niste preoti stranii, un fel de dictatura violenta si absurda, conduce abuziv societatea din Dolina, indoctrinata in spiritul unei supuneri oarbe fata de reprezentantii clericali. Aici, un fel de lagar al mortii, supranumit colonia Izolda, trece drept sanatoriu pentru tuberculosi fiind, de fapt, un spatiu destinat indezirabililor societatii, bogatasi dintr-o lume apusa (precum surorile Senkowitz) sau opozanti ai sistemului (precum Hamza, fratele vitreg al lui Gabriel Ventuza).
Si aici, ca si in Zona Sinistra, viata curge fara nici un fel de perspectiva, sub observatia atenta a unor prelati si seminaristi plini de cruzime, care hotarasc soarta celor din Dolina. Gabriel Ventuza soseste si el, cum se intimpla si cu Andrej Bodor, intr-o cautare, de data aceasta a ramasitelor pamintesti ale tatalui sau, pe care intentioneaza sa le scoata de pe teritoriul Dolinei. (Si lui i se anuleaza identitatea reala si primeste una de imprumut.) Tatal sau fusese insa implicat in scoaterea din Dolina a celor care voiau sa evadeze, pe care-i lega de niste busteni si-i transporta pe riul Medvedita (la fel face si cu propriii sai copii), cumparind tacerea granicerilor, iar recuperarea ramasitelor sale se dovedeste imposibila, in pofida tuturor eforturilor lui Gabriel. Lumea din Dolina se aseamana cu cea din Dobrin; aerul nu mai este insa cel de pe colinele Dobrinului, ci unul pestilential, provenit de la gramezile de gunoi ce invaluie totul ca un clopot de peltea, provocind oamenilor stari de somnolenta si dorinta de a se autoclaustra. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
Ultimele aparitii
