|
|
 |
| Sanda CORDOS, nr. 5/2010, in Bucurestiul cultural |
 Vizuina este o carte remarcabila. In plus, ea marcheaza un moment de cotitura in biografia autorului. Intr-un interviu acordat in 1990 in Italia, citat de Marco Cugno intr-o substantiala convorbire pe care o poarta el insusi cu scriitorul, Norman Manea spunea: «E cert, de altfel, ca, atunci cind ma voi simti din nou in stare sa scriu un roman, vindecarea se va fi produs». Si in acelasi loc, raspunzindu-i lui Cugno, scriitorul roman afirma: «Romanul cere angajare de mai lunga durata, stabilitate, concentrare prelungita, el marcheaza o confruntare extinsa cu tine insuti, o proba majora de vitalitate creatoare» (Cartea melcului). Cred ca Vizuina aduce (sau oricum se apropie foarte mult de) acea vindecare la care scriitorul aspira in urma cu aproape 20 de ani si face, totodata, proba unei autentice, profunde creativitati. |
|
| Ioana GRUIA, nr. 30, 2010, in Noua literatura |
| Noul roman al lui Norman Manea, Vizuina, reprezinta o carte exceptionala si necesara. Scrisa in cea mai buna traditie a romanelor politiste (Doyle, Christie, Chandler, Hammet), naratiunea extrem de captivanta este in acelasi timp o meditatie foarte lucida asupra istoriei contemporane sI asupra unor probleme umane fundamentale si un dialog cultural fecund (explicit sau implicit) cu scriitori ca Borges, Mann, Kafka, Bulgakov, Nabokov, Sabato, cu autorul insusi (se pot repera aluzii la propriile texte, ca Plicul negru sau Clovni. Dictatorul sI artistul) si cu fantasticul tablou al lui Dali, Elefantii. |
|
| Constantina RAVECA BULEU, nr. 236, 2010, in Apostrof |
| Seria de autor «Norman Manea» a Editurii Polirom ne ofera in 2009 romanul Vizuina, o fericita reintilnire cu sofisticata imbinare de voci si (auto)portrete multiple si intertext exploatat abil, proprie scriitorului. Reluarile pluriperspectivice ale unuia si aceluiasi episod, departe de a perturba fluiditatea scriiturii, reintregesc in stratificari succesive portretele si destinele personajelor. Repovestita de un alt personaj, aceeasi secventa adauga un nou element in jocul de puzzle al istoriilor personale si incerca sa aproximeze impactul pe care Istoria il are asupra acestora. Paralel, referintele literare integrate portretistic si destinal in tesatura romanesca fuctioneaza ca hirtie de turnesol, costituind, simultan, atit accente puternice in profilul personajelor sau previziuni ale evolutiei lor, cit si magice legaturi intre oameni, carti si destin. |
|
| Gabriel COSOVEANU, nr. 2/2010, in Scrisul Romanesc |
| Desi ar putea fi vazut, usor, ca un roman despre traumele exilatilor, grefate pe schimbarile lumii de dupa caderea Zidului Berlinului, Vizuina ne aduce un Norman Manea mai polemist, parca, decit pina acum, pe doua axe indeosebi: locul Cartii si rolul tarii sale celei noi. [...] Pentru ca nu agreeaza confuziile nivelatoare de vinovatiei, acelea la scara istorica, respectiv atitudinea vindicativa fata de evrei, de ieri si de azi, el propune o regindire a raportului dintre categorii precum individual (zona a precaritatii, finitudinii, vesnic expusa bolilor trupesti sau sufletesti, indiferent de etnie) si statal (megaproiectul contabilicesc, unde toti sint numere, si, mai ales, apti de taxe, tot indiferent de origine). |
|
| , noiembrie 2009, Dilemateca |
| A aparut recent, in seria de autor „Norman Manea”, romanul Vizuina, cel de-al saptelea titlu din acesta colectie prestigioasa si impecabila grafic a Editurii Polirom. Anuntat ca un „thriller literar” in jurul cazului I.P.Culianu, romul lui Norman Manea lanseaza o ipoteza putin agreata a asasinarii profesului Culianu la Divinity School, in Chicago. |
|
| Sonia ELVIREANU, martie 2012, in Viata Romaneasca, nr. 3-4 |
| La Norman Manea exista visul-cosmar ca modalitate de a reflecta obsesii din totalitarismul romanesc, deci realitatea proiectata si deformata de vis. Suprarealitatea reprezinta o alternativa la realitate, un spatiu al libertatii in care reconcilierea antinomiilor este posibila. O posibila sfidare a oricarei tendinte de deformare a individului prin sisteme istorice inchise, cum au fost regimurile totalitare ale secolului XX, fondate pe ideologii aplicate fortat realitatii istorice, generind deformari. |
|
| Cosmin BORZA, decembrie 2009, in Dilemateca |
| Norman Manea se dovedeste chiar prozatorul potrivit pentru a fictionaliza tema exilului. In romanul sau, elipsele, prolepsele si analepsele, dialogurile autiste, monologurile sacadate, dublate de fluxuri cosmaresti ale constiintei complica trama Vizuinei (implicit si lectura) exact cit sa-i anuleze valentele de thriller, oferind in schimb teren de desfasurare marilor problematici din universul refugiatilor: comunicarea, intimitatea, identitatea, memoria, moartea. |
|
| Elena STANCU, decembrie 2009, in Marie Claire |
| Cel mai tradus autor roman spune povestea lui Augustin Gora, un profesor exiat in SUA. Contextul pare desprins din biografia autorului: Manea insusi a fost fortat sa paraseasca Romania in 1986, dupa ce a publicat citeva scrieri in care a descris viata intr-un regim totalitar. In roman, Gora se reintilneste cu fosta sa sotie, Lu, si cu iubitul ei, Peter Gaspar. Acesta primeste o amenintare cu moartea, iar politia crede ca suspectii sunt un grup de exilati de extrema dreapta, anchetati de autoritatile americane pentru asasinarea unui carturar roman. Situatia face trimitere la moartea lui Ioan Petru Culianu, de la inceputul anilor '90. Dupa ce Gora reuseste sa se apropie de Peter, acesta dispare intr-un mod misterios. Vizuina descrie Romania comunista si postcomunista, tensiunea din SUA care a urmat atacurilor din 11 septembrie si trauma unei vieti marcate in egala masura de nazism si comunism. |
|
| Norman MANEA in interviu cu Bruno CORTI , 3 decembrie 2009, in Observator cultural |
| Romania este o combinatie stranie de burlescu si bizantinism. Orice adevar este ascuns, iar poporul poarta masti care seamana uneori ca doua picaturi de apa cu chipurile pe care vor sa le ascunda. Dupa douazeci de ani de la cadea tiranilor, descoperim, odata cu deschiderea dosarelor de Securitate, ca multi dintre cei pe carei respectam erau necinstiti. Descoperim ca 80% din preotii la care oamenii mergeau sa se spovedeasca erau informatory ai Serviciilor Secrete. Astazi, Romania este o democratie kafkiana, in care se aduna retorica, demagogia si populismul vulgar. |
|
| Paul CERNAT, 25 februarie 2010, in Observator cultural |
| Noul roman al lui Norman Manea poate fi privit ca o tentativa de a integra si de a depasi, in planul fictiunii propriu-zise, autobiograficul direct din Intoarcerea huliganului si experimentalismul «detectiv» din Plicul negru.) |
|
 | | 1 | 2 | 3 | |  |
|
|
|
|
|
|
Ultimele aparitii
