
|
|
 |
| Dan ALBU, octombrie 2006, Coffee Break |
Mie mi-a cazut cu tronc aiurita asta care trece prin niste intimplari de fabula, adica fabuloase, dupa ce renunta la slujba ei plictisitoare de functionara intr-o banca oarecare pentru a se angaja la o celebra firma de relatii publice. De aici incepe o nebunie cu petreceri de pomina, cu vedete prin cluburi in care nu intra oricine. Noi intram odata cu Bette, fata din poveste. O poveste vie spusa de Lauren Weisberger, o tinara scriitoare. |
|
| Ioana CALEN, 14 aprilie 2006, Cotidianul |
Croita dupa tiparul eroinei din Diavolul se imbraca de la Prada, Bette, protagonista din Vreau sa fiu V.I.P., se lasa vrajita de visul sclipicios al vietii mondene si renunta la slujba ei de functionar intr-o banca pentru unul dintre cele mai rivnite joburi intr-o companie de relatii publice. Intriga este construita dupa o reteta de succes cu care Lauren Weisberger merge de fiecare data la sigur. Se ia o fata simpla, modesta, nu foarte frumoasa, dar simpatica si de treaba, cu care majoritatea cititoarelor se vor indentifica inevitabil. Se adauga «cea mai buna prietena», cu care petrece momentele tipice perioadei post-studentesti, cu bani putini, chef de petreceri si pofta de viata. Se arunca in mijlocul junglei newyorkeze, intr-un job-cheie la una dintre cele mai prestigioase companii de PR, lipsita insa de armele necesare acestui stil de viata: sex-appeal, haine de firma, rafinament. Se urmareste evolutia eroinei, care pina la sfirsitul romanului este unsa cu toate alifiile, trecuta prin toate cluburile, petrecerile si povestile de scandal care netezesc in aceste situatii calea spre succes, si se tapeaza cu un final fericit. Se condimenteaza din plin cu umor, suspans si rasturnari de situatie si se serveste in parc, sala de asteptare de la coafor sau sezlongul preferat. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Lauren Weisberger
Pe urmele lui Harry Winston
|
|
|
|