|
|
 |
| Madalin ROSIORU, iunie 2005, Tomis |
 Ca si Alice, personajul lui Lewis Caroll, micul Alin trece de partea cealalta a oglinzii (aici Cortina de Fier) si traieste o serie de aventuri fabuloase, inaccesibile majoritatii colegilor sai de generatie din Romania. Doar ca minunile nu apartin doar spatiilor inedite in care personajul are acces, lumii impartite geopolitic intre un «dincoace» si un «dincolo», ci si, intr-o masura cel putin egala, dara nu cumva mai mare, timpului in care toate lucrurile povestite i se intimpla: timpul istoric al Razboiului Rece, dar mai ales virstei sale privilegiate, adevarata Vreme a minunilor!… |
|
| Catalin Dorian FLORESCU in interviu cu Alina MONDINI, 7 aprilie 2005, Observator cultural |
| Cartea nu scrie istoria tarii. Este o poveste de familie, personala, autobiografica. Daca intr-adevar cartea are o valoare pentru Romania, se va vedea. Pe linga literatura disidenta care exista aici, destul de trista si apasatoare, cartea mea aduce culoare si vrea sa spuna ca viata pe care am avut-o a meritat sa fie traita pentru ca in parte a fost plina de sarm si a avut posibilitatile ei. Nu trebuie sa ne biciuim mai mult decit e cazul. Dar trebuie, desigur, sa condamnam tot ceea ce a fost rau in sistemul in care am trait. |
|
| Luminita MARCU, 5 iulie 2005, Ziua |
| Cartea lui Catalin Dorian Florescu are in primul rind marea calitate ca se poate povesti. Nu degeaba scriitorul e atit de premiat in spatiul adoptiv. Probabil cel mai important motiv, dincolo de estetica literara si alte rafinamente de executie, a fost acela ca a facut inteligibila unui public elvetian, complet strain de realitatile totalitare, o lume absurda, aceea a ultimelor decenii comuniste. Dar absurdul acelei lumi e compensat farmaceutic de umorul si delicatetea perspectivei infantile si de o poveste aproape demna de Huckleberry Finn. |
|
| Catalin Dorian FLORESCU in interviu cu Iolanda MALAMEN, 30 iulie 2005, Ziua |
| Venirea mea in literatura romana ma satisface si, in acelasi timp, ma face nesigur. Este ca o proba generala, pe cind in spatiul german sint deja «veteran», am trecut proba calitatii. Aici, unde se petrece o parte din actiunea cartii, se poate descoperi cu adevarat veridicitatea. |
|
| Marius CHIVU, 20 aprilie 2005, Romania literara |
| Naratiune la persoana intii, povestea pastreaza intacta culoarea copilariei, toate aceste intimplari, in fond, foarte serioase fiind pigmentate cu naivitatile, temerile, curiozitatile, pasiunile si impulsurile erotice ale virstei. De aceea, povestea nu devine nici un moment patetica, are mult umor si poezie impresionind prin candoare. Copilaria lui Alin este, fara indoiala, un roman, dar el o spune ca pe o anecdota, basm sau poezie, o serie de intimplari curioase, contradictorii, cu sau fara inteles imediat, pline de nuante invelite in aerul dulce al nostalgiei: «Doar adultii vad in alb si negru. Noi, copiii, niciodata.» |
|
| Catalin Dorian FLORESCU, 2 aprilie 2005, Suplimentul de cultura |
| Romanul meu de debut, Vremea minunilor, are parti nostalgice, atunci cind descriu o copilarie socialista, care imi este scumpa pentru simplul fapt ca a existat si ca nu am putut sa o aleg. Nostalgia insa picura printre intimplarile dramatice ale acestei povesti: un copil se imbolnaveste, un tata este disperat si pleaca impreuna cu el spre America, unui popor intreg ii este frica, iar in America nu orice spalator de vase ajunge milionar. |
|
| Catalin Dorian FLORESCU in interviu cu Cristian PATRASCONIU, 2 aprilie 2005, Cotidianul |
| Vremea minunilor este o reverenta adusa generatiilor care si-au petrecut copilaria si adolescenta in socialism. Datorita acestei carti, unii elvetieni descopera Romania si merg pe urmele romanelor mele, fotografiind chiar locurile. Cind vorbesc despre Romania, spun ca aici, mai mult ca in alte parti, trebuie acceptate contradictiile atit de vadite. |
|
| Tania RADU, 17 mai 2005, 22 |
| Catalin Dorian Florescu reuseste sa gaseasca drumul cel mai scurt dintre experienta proprie si scris. E chiar formula literaturii adevarate. Cea simpla, originara, pe care, cel putin in proza, trebuie s-o reinvatam, dupa multe decenii de eschive stilistice si morale. Si mai e ceva ce merita reamintit: tinarului scriitor elvetian de origine romana ii datoram destul, pentru simplul fapt ca sinceritatea lui se aude pe nemteste. Ea poate deveni astfel si sinceritatea noastra. |
|
| Cristina CHEVERESAN, , Orizont, numarul 5/ 2005 |
| Textul se desfasoara in fata cititorului cu inima incalzita asemenea acelor scene din La Vita e bella in care tatal prezinta lagarul de exterminare ca pe un joc cu reguli stricte. Acelasi entuziasm dureros, acelasi tragism ludic, duios fac din odiseea lui Alin o poveste emotionanta prin simplitate, minunata in sine prin insertia de visare cu ochii deschisi in lumea cosmarurilor traite pe viu. Cartea preda o lectie de delicatete cotidianului brutal si adeseori grobian, asemenea personajului pe care o sensibilitate vulnerata il invata a nu strivi corola de minuni, fie ele aparent comune. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Catalin Dorian Florescu
Zaira
|
|
|
|
Ultimele aparitii
