|
|
 |
| Catalin DORIAN FLORESCU in interviu cu Andra ROTARU, pe 7 martie 2010, pe www.agentiadecarte.ro |
 Scrisul meu poate, desigur, sa fie vazut ca un act catartic, de reintregire a vietii mele, acolo unde se crease o ruptura. Dar mai mult decit atit, eu ma vad ca un povestitor, care işi gaseşte sensul in actul povestirii. Ma vad in acelaşi fluviu cu multi altii, care de mii de ani creeaza miturile şi legendele vietii noastre, a tuturor. Un fluviu al marii povestiri umane, din care fiecare dintre noi dezvaluie cite putin. |
|
| Catalin Dorian FLORESCU in interviu cu Claudia FITCOSCHI, martie 2010, in Timpul |
| Eu sint un vinator al frumosului si sint intotdeauna pregatit sa-l intimpin si sa mi-l fac prieten. Pentru acest simbure de frumos, un nucleu, un potential poate la inceput, imi pun imediat in miscare spiritul creativ. A fost la fel si la Zaira. Au ajuns primele zece minute din intilnirea cu dinsa ca sa stiu: Iata o poveste cu un mare potential de frumos! Acest frumos, ca sa ma explic mai bine, poate sa fie dramatic, poetic, violent si tandru, are multe fatete, important e sa fie autentic. Daca simt acest lucru, ma pun in miscare. Nu toate povestile de viata au aceasta densitate. Viata mea de exemplu, cea de la 15 ani in sus, petrecuta in Elvetia, nu o consider a merita sa fie transformata in arta. Viata Zairei insa, fara nici o ezitare. |
|
| Emanuela Ilie, martie 2010, in Convorbiri Literare |
| Realizata de aceeasi traducatoare de exceptie, Mariana Barbulescu, Zaira, aparuta in romaneste in martie 2010 (fireste, la acelasi Polirom), are toate sansele sa devina si la noi, ca in Occident (unde s-au vindut, pina acum, din 2008, peste 26.000 de exemplare), un veritabil box office editorial. Mai intii, pentru ca, fata de o parte substantiala a prozei noastre, saturate de mecanisme textualiste „la vedere” si numeroase inervatii intertextuale, metatextuale s.a., Zaira inseamna revansa intr-adevar necesara fictiunii golite de ceea ce initial consta insasi esenta ei: singele epic propriu-zis. Concret, ultimul roman semnat de Catalin Dorian Florescu este o naratiune fluenta, incintatoare si pitoreasca. |
|
| Catalin Dorian Florescu, mai, 2010, in interviu cu Marius CHIVU, Dilemateca |
| In primele mele patru carti prioritatea era alta. Noul meu roman este insa fictiune pura. A fost in logica dezvoltarii proprii sa ma invirt mai intii in jurul meu. E important, ca autor, sa faci asta, atita timp cit nu ramii autist. Sa incepi cu tine, dar apoi sa iesi in lume. O carte e un dialog, o incercare de comunicare la alt nivel. Vad scrisul meu ca o vorbire subliminala, de aceea incerc sa creez in scris aceeasi densitate ca in actul vorbirii. Incerc sa evit timpul mort. Am inceput cu un roman biografic, dar de la roman la roman m-am despartit de biografia explicita. Maseurul orb a fost o carte in care o poveste a mea se impletea cu una externa. Intors la Zürich, dupa ce am aflat povestea maseurului orb, m-am intrebat care ar fi rolul meu in aceasta poveste, cum ma raportez eu la ea. Daca nu raspunzi bine la astfel de intrebari, risti sa treci la milimetru pe linga poveste. Trebuie sa simti dialogul tau cu povestea respectiva, altfel vei rata romanul. Iar raspunsul meu a fost ca nu voiam sa scriu un roman exotic din Carpati, habar nu am ce inseamna sa fiu orb, si asta oricum nu era prioritatea mea. Asa ca am inventat un personaj, un alter-ego, care se intoarce acasa si il cunoaste pe maseur. In Zaira am facut un pas intreg in afara biografiei, romanul acesta deja nu mai are legatura cu mine. |
|
| Catalin Dorian Florescu in dialog cu Stefania Matei, mai 2010, pe altiasi.ro |
| As spune ca e o forma de extaz scrisul in sine; egal daca e numai viata personajului sau descriu culisele vietii, de exemplu, in romanul Zaira, marile momente dramatice ale secolului trecut. Pentru mine extaz inseamna a avea limba, a folosi limba, inseamna intii de toate creatia literara. Este aceea de a crea un tesut literar puternic, egal unde si in ce moment. Viata personajului Zaira este foarte importanta pentru mine, dar nu singurul moment important in scrierea unui roman. Chiar si in documentare exista acest extaz, deci aceasta putere interioara si acest elan care te duc spre lume, te fac curios, pui intrebari, esti curajos, umbli, afli, dezbati si apoi vii acasa si scrii. Nu este numai un extaz, extazul e putin o formula foarte idealistica a scrisului. Scrisul e si foarte pragmatic, munca de documentatie e foarte pragmatica. Poate putin mai lin spus decit un extaz este scrisul pentru mine un flow. |
|
| Mihaela URSA, iunie 2010, in Steaua |
| Zaira are marele dar de a crea o poveste fascinanta si de a compune o atmosfera a carei amprenta dureaza mult dupa lectura, asemenea mincarurilor (din bucataria Zsuzsei sau nu) a caror amprenta aromatica dainuie mult dupa ospat…Dupa delectarea cu Zaira nu putem decit sa asteptam cu maxima curiozitate acest nou roman plin de promisiuni. |
|
| Cosmin DRAGOSTE, iulie 2011, in Mozaicul, nr. 7 |
| Romanul lui Florescu, un scriitor harazit cu un uluitor dar al povestirii, este o tentativa curajoasa de a oferi o fresca a societatii romanesti a secolului al XX-lea. Pornind din perioada interbelica si ajungind pina in cea postdecembrista, cartea urmareste tribulatiile Zairei nu doar in momente temporale diferite, dar si intr-o spatialitate policromica. Prezentarea subiectiva a istoriei, cu intreaga sa teroare, se face dintr-o perspectiva feminina bine sarjata de catre autor. Este un roman solid, cu un ritm alert si fascinant al nararii, cu o mare cursivitate a spunerii, cu actiune care nu treneaza. O carte interesanta, ce indeamna cititorul roman sa astepte cu sufletul la gura traducerea celui mai recent roman Jacob beschließt zu lieben al lui Florescu, (Jacob se hotaraste sa iubeasca), aparut anul acesta la editura C.H. Beck. |
|
| Catalin Dorian FLORESCU, aprilie-iunie 2010, in Romania vazuta de sus, revista Tarom |
| Zaira, al patrulea roman, nu mai are nimic de-a face cu mine. Probabil ca a fost important sa scriu primele trei pentru ca apoi sa intru in universul Zairei, in care scriu la persoana inti, din perspectiva unei femei. |
|
| Catalin Dorian FLORESCU, aprilie 2010, in Luceafarul de dimineata |
| Zaira a fost «very amused» dupa ce a citit prima parte, acum citeva saptamini. Mi-a spus ca isi descopera o a doua viata, prin mine. Zaira era pregatita, mesajul meu a fost de la inceput acela ca «nu sint biograf, ci romancier», si am simtit in dinsa inca de acum patru ani – cind am pornit la drum cu aceasta carte – o mare detasare fata de acest punct de vedere. Este, probabil, o detasare necesara fata de lucrurile vietii, ca un fel de autoprotectie dupa o viata asa de dramatica, dar si ca o intelepciune a virstei. Imi amintesc de un alt personaj, Donovan Spatz, despre care as fi vrut sa scriu cindva un roman si pentru care am calatorit de doua ori in America, petrecind o data trei zile in camera sa de hotel newyorkeza si facind inregistrari despre viata lui. La sfirsitul celor 3 zile mi-a spus dezamagit: «Catalin, tu nu vei scrie o biografie despre mine, nu-i asa?». Fata i s-a intristat si, dupa citeva minute, a adaugat: «Consideri ca viata mea nu e asa de valoroasa incit sa scrii o biografie?». Asa gindea el, se vedea ca un nou Frank Sinatra, el, artistul anonim, fara prea mare succes. Acesta este spiritul american, dar, din fericire, Zaira nu are aceasta mindrie exagerata, aceasta dorinta de a fi «top de afis» cu orice pret – chiar dupa 40 de ani de exil la Washington –, ca si cum numai capul de afis ti-ar mai putea salva viata de banalitate. Intr-o tara care iubeste numai capetele de afis. |
|
| Dana G. IONESCU, 8 martie 2010, in Adevarul |
| In aproape 500 de pagini, scriitorul urmareste destinul Zairei, actrita de marionete din Romania, si deseneaza tabloul ultimei jumatati de secol. Romancierul si-a construit eroina pornind de la un model real: Zaira Mantea, membra a unei familii boieresti, revenita la Timisoara dupa patruzeci de ani petrecuti in exil in America. Trasatura definitorie a protagonistei, educate de o bunica trufasa, este pasiunea pentru teatru, insuflata inca din copilarie de Zizi, varul care dorise sa-i ofere un antidot la singuratate. Al Doilea Razboi Mondial, regimul fascist si apoi cel comunist schimba, fireste, destinul familiei. Zaira devine o papusareasa cunoscuta in România anilor ’60, fiind nevoita sa-si paraseasca tara natala din cauza situatiei politice. In timpul Primaverii de la Praga, alege sa fuga din tara, impreuna cu sotul si fiica. Zaira are toate ingredientele unui roman despre cautarea libertatii si a fericirii, intre Est si Vest. |
|
 | | 1 | 2 | 3 | 4 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Catalin Dorian Florescu
Vremea minunilor
|
|
|
|
Ultimele aparitii
