 |
| Nicolae COANDE, iunie 2005, Mozaic |
 Cele sase proze ale cartii (Zidul moale, Be Cool Honey-Bunny, Iugoslavia mon amour, X, Lumina pe sub usa, Sapte zile, ultimele [ale Dosarelor X) sint tot atitea galerii sapate de un Om-Cirtita intr-o lume cuprinsa de staza, animata grotesc de un fuior al matului gros devenit obiect estetic, pe care prozatorul se straduie s-o descrie cu umor, procedind la autopsieri in care se intimpla adesea sa se raneasca pe sine. Deloc masochist, nici pe departe sadic, Buz este un participativ chirurg care nu-si abandoneaza pacientii/personajele, nici macar pe cele mai putin «indragite», intr-un efort de a intelege «prostia» vietii de zi cu zi, dincolo de afectarea inteligentei de a se situa pe o alta creaca a umanitatii. |
|
| Florin ONCESCU, august 2005, Terra Nova |
| Proza lui Adrian Buz mizeaza cu succes pe autenticitatea dialogurilor, pe fluiditatea frazei, pe acea mica muzica a ei, care da nota de starea de spirit a naratorului, pe umor, un umor topit in aceleasi lungi fraze, ori in conversatii. O proza inrudita, ca stil, cu proza americana a generatiei beat (Burroughs, Kerouac), fapt nu fara legatura cu activitatea de traducator a autorului. Acest stil, aplicat realitatii gri din Romania postcomunista, face din Buz unul din cei mai interesanti tineri prozatori ai momentului. |
|
| Mihaela IACOBESCU, 8 septembrie 2005, Observator cultural |
| Metafora a eliberarii de constringeri (de orice tip ar fi ele), radiografie a societatii postcomuniste – asimilabila unei amoebe –, cartea lui Adrian Buz este relevanta pentru un nou tip de proza ale carei caracteristici «ameninta» anihilarea canoanelor. Eroii nu sint nicidecum exemplari, ci incarcati parca de o vina, de un sentiment acut care le scapa, pe care nu vor sa si-l asume in contextul unei libertati totale, care ar trebui sa-i invaluie si pe ei. Asadar, o existenta interioara macinata de nelinisti, asemanatoare pe alocuri uneia de tip underground, este apanajul personajelor lui Adrian Buz. Greata sartriana este cu mult depasita de angoasa ontologica – tradusa prin scirba, betie fara limite, lipsa de planuri pentru viitor – a unui personaj-prototip care recidiveaza cu si mai multa forta in fiecare dintre secventele narative. |
|
| Marius Chivu, 8 iunie 2005, Romania literara |
| Volumul lui Adrian Buz merita citit tocmai pentru ca reprezinta un alt mod de a face literatura, diferit de al colegilor sai de generatie, printr-o ambitie de a evita facilul demna de apreciat in sine, dar care se afla inca in cautarea unei proze cu ceva mai mult impact. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
