|
|
 |
Prefata de Liviu Antonesei
Proza lui Lucian Dan Teodorovici lasa impresia de lava abia racita sub care poti ghici, prinse de-a valma, chipurile contorsionate ale unor oameni cu identitate incerta. Nu intimplator personajele sale nu au nume. Aflam despre ele atit doar cit autorul vrea sa stim. Restul – si de aici se vede maiestria scriitorului – provine din forta sugestiei, din dorinta de a ne arata ca sub peisajul aparent cenusiu lucrurile fierb. E surprinzator cum din acelasi material din care cei mai multi fac scheciuri – teribilismele unui adolescent, „dramele” iubirilor marunte, discutii de scara blocului, batrini decrepiti, matusa prietena cu extraterestrii etc. – Teodorovici reuseste sa-si angoaseze cititorul, dupa ce, mai intii, l-a facut sa rida cu gura pina la urechi. „Circul nostru va prezinta:” afiseaza o conceptie arhicunoscuta despre lume, insa regia spectacolului e cu totul diferita, originala. Nu avem femeia cu barba, omul care rupe lantul sau clovni cu fete minjite caraghios. Avem, in schimb, niste profesionisti ai prestidigitatiei cu viata care se hranesc dintr-o iluzie comuna: aceea ca, daca nu azi, miine cu siguranta se vor sinucide, fie aruncindu-se de la fereastra, fie spinzurindu-se de o sina de cale ferata. Daca-i scuturi bine, din mineci le sar panglicile cu care vor sa-si prinda spectatorii, cartile de joc cu care vor sa ne amageasca si sa se autoamageasca. Autorului ii revine postura de iluzionist principal, asumindu-si un rol parodic, tocmai pentru a-si putea strecura la momentul potrivit adevaratul numar de senzatie: existenta absurda din care facem cu totii parte.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Edgar Allan Poe
Masca Mortii Rosii: schite, nuvele, povestiri (1831-1842)
|
|
|
|
Ultimele aparitii
