„Cine nu se indoieste de el ca scriitor” Incerc sa transform indoiala in aliat sau, cum am citit undeva, „lucrez” cu acel fel de indoiala in care ezitarea si decizia se maruntesc in granule - e o indoiala „atomizata”, „corpusculara”, cum se spunea in cartea aceea. Scrisul e un fel de energie. Nu te poti indoi de existenta unei energii, adica de ceea ce simti, poti doar sa te indoiesti de felul in care stii sa te bucuri de ea, sa o folosesti, sa o conservi, sa o transferi, sa o faci sa creasca. Ma indoiesc citeodata, de pilda, de felul in care scriitorul traduce conglomeratul de senzatii, de pre-simtiri (ale corpului si mintii) pe care-l numesc, in lipsa unui alt cuvint, „mesajul” meu. Si-atunci stau si lucrez la „traducere”, fraza cu fraza, cuvint cu cuvint, pina cind imi prinde vocea, energia, pina face priza cu ele...? (Simona Popescu)