Dosar de presa

1/2586
Lumea în Si bemol
Dia Radu
pe lapunkt.ro
13-04-2017

În descendența de foarte bună calitate a literaturii de nișă invocate mai sus, se înscrie, nu am nici un dubiu, și volumul de convorbiri realizat de Dia Radu cu pianistul Dan Grigore. Aș spune despre această carte, mai întîi, că nu este una care survolează și aprofundează o temă anume – este ceea ce s-ar putea numi o carte centrată pe un personaj. Pe un fabulos personaj, pentru că tolba de istorisiri care se revarsă în urma confesiunilor lui Dan Grigore, foarte abil provocat de Dia Radu, este substanțială. Avem, așadar, în această carte foarte multă viață (uneori tumultuoasă, cu cîteva „puncte nodale” care pot face, fiecare dintre acestea, o poveste în sine – a se vedea, bunăoară, complexitatea relațiilor pe care le-a avut Dan Grigore cu părinții săi, în mod special cu mama sa, o complexitate din care marele pianist ne livrează cu generozitate cîteva bullet points care invită la reflecție). Dar avem și confesiune, memorialistică, istorie, istorie muzicală, istorie muzicală sub comunism; precum și can-can cultural sau mai multe parabole despre umilință sub forma unor experiențe trăite nemilocit de către Dan Grigore; de asemenea, cîteva puncte forte despre credință, iubire și bunătate.

Cexina Catapuxina
Matei Florian
în Suplimentul de cultură nr. 555
13-04-2017

C. P.: Eu am remarcat in Cexina poezia. Tonalitatea jucaușă din romanul precedent e și ea acolo, însă poezia din pro­ză a fost cea care m-a uimit. Și stilul scriiturii, la persoana I, cu propoziții foarte scurte. Cum se scrie așa ceva? În ce regim de viată?

M. F.: Paradoxal, fiind o carte de transă, care se adîncește și se duce în niște zone tulburi, pot să fac un exercițiu de imaginație și să-mi închipui că unii vor spune: „Mamă, saracul, uite la ăsta în ce stare a ajuns!”. Dimpotrivă, sînt doua lucruri distincte. Am momentele alea de concentrare intensă, la primele ore ale dimineții, cînd mă lupt cu personajele, după care mă retrag în cea mai senină și stupidă, în sensul bun, viaţă cu putință. Am scris cartea asta cu o mare seninatate și împlinire sufletească. A fost un an mișto. [...]

C. P.: Cexina Catapuxina îmi pare în continuă mișcare. Eroul este mereu pe un drum. Cred că îl mînă înainte dragostea, deși e o undă de tristețe și de neajuns care ține cartea într-o zonă melancolică. Este romanul acesta și felul în care am văzut eu lucrurile o reflectare a modului tău de a fi?

M. F.: Nu. Asta e iarăși o capcană. Cînd scriu, intru în zona mai adîncă a lucrurilor presupuse de o poveste precum cea din Cexina. E un alt eu, mai adînc. E o zonă în direct contact cu ceva ce nu se vede. Evident că sînt și așa, dar în foarte mică măsură. Îmi place să cred că există foarte multă bucurie stupidă in mine. Cred că lumea e minunată și mă bucur enorm cînd merg cu tramvaiul, de pildă.

Viaţa secretă a albinelor
Sue Monk Kidd
pe bookhub.ro
13-04-2017

Cartea m-a captivat de la primele cuvinte și, pentru prima oară cînd citesc o carte după ce am vizionat ecranizarea ei, am uitat filmul. Pur și simplu am citit și m-am bucurat de poveste; felul în care este scrisă mi-a creat impresia că citeam un jurnal găsit în podul unei case vechi, printre cufere pline de obiecte, de povești, de amintiri. Este superbă. Nu vreau să dau prea multe detalii despre poveste, așa că voi spune doar că este despre o adolescentă de 14 ani, orfană de mamă, care fuge de acasă împreună cu o negresă și ajunge să stea într-o casă cu alte trei negrese, într-un alt oraș. Călătoria ei începe ca o excursie către libertate și către regăsirea urmelor mamei ei, dar devine un drum către autocunoaștere, înțelegere, iertare și vindecare. Acțiunea se petrece în Statele Unite ale Americii în anii ʼ60, perioadă intens marcată de prejudecățile rasiale și discriminările bazate pe culoarea pielii. Mișcarea pentru drepturile civile nu este intens dezbătută în carte, avînd doar mici pasaje dedicate, dar segregarea și fierberea socială, încă mocnită, se simte în fundal. Prin contrast, proprietatea cu casa roz pare a fi un loc dintr-o altă lume, unde răul nu este omniprezent, frica nu există, iar viața este prețuită, indiferent de persoana sau creatura care trăiește sau doar trece pe acolo.

De cealaltă parte a lumii. Călătorind prin Australia
Bill Bryson
pe revista22online.ro
13-04-2017

Citind cartea lui Bill Bryson, trecînd peste ma­rele său talent de povestitor care te face să îndrăgeşti orice subiect îşi alege, nu ai cum să nu începi să iubeşti imensul continent. Dacă o făceai înainte, volumul nu face decît să-ţi confirme certitudinea. Da, aveai dreptate să îndrăgeşti Australia, care pare a fi întruchiparea ideală, chiar mai fidel decît America, a acelui the land of the free... În care nu se întîmplă mare lucru, tocmai pentru că lucrurile sînt aşe­zate bine.

Misterul maşinuţelor chinezeşti
Florin Irimia
pe filme-carti.ro
13-04-2017

În schimb, multe din povestiri au o nuanță inconfundabilă de tristețe și de suferință, fie privind trecutul – divorțul părinților, bolile bunicilor, lipsa statorniciei din copilărie, timiditatea înnăscută și alte suferințe –, fie privind prezentul, care pare a fi o continuare în planul sensibilității a celor întîmplate demult și acum puse pe o coală de hîrtie. Viziunea naratorului asupra lumii, asupra evenimentelor care i-au populat viața este una destul de pesimistă, tristă și tragică și nu se îndepărtează prea mult de depresia pe care am văzut-o la personajul principal al romanului său anterior. Chiar dacă unele povestiri sînt de-a dreptul amuzante sau conțin nuanțe hazlii, la finalul celor mai multe dintre acestea există o concluzie bruscă care ne dă fiori și ne face să ne întrebăm unde va ajunge acest personaj, dacă este doar lipsit de optimism, depresiv sau este doar un om foarte singur.

1/2586