Dosar de presa

1/2669
Religie, politică și mit. Texte despre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu (ediția 2014)
Andrei Oișteanu
Filme-carti.ro
25-11-2017

Nu numai că nu m-a tentat, mi-a fost chiar frică de un succes facil al cărţilor mele. Mai ales că titlurile, subiectele mele ar putea părea comerciale: și problema sexualității, și cea a narcoticelor, chiar și problema antisemitismului pot fi tratate în această cheie. Sau cartea mea despre Mircea Eliade şi despre I.P. Culianu care ridică problema derapajului legionar al lui Eliade, a asasinării lui Culianu etc. Toate acestea pot fi tratate într-o cheie frivolă, senzaţionalistă. Unele dintre aceste subiecte au fost tabu și riscam să trec de la tabuizarea lor la tabloidizarea lor.

Tratamentul meu este din perspectiva istoriei culturii, a antropologiei culturale, dar nu vreau să-i sperii pe cititori. Eu mențin un nivel eseistic al cărților mele, cu toate că el este documentat cu informații foarte exacte.

Sexualitate și societate. Istorie, religie și literatură
Andrei Oișteanu
Filme-carti.ro
25-11-2017

Cartea Sexualitate și societate a fost pentru mine o „aventură intelectuală majoră”, dar undeva în carte spun mai mult decît atît: că „a avut asupra mea un efect existențial” și că „am scris această carte în aceeași măsură în care ea m-a scris pe mine”. O altă declarație este aceea că „am riscat foarte mult”. Nu este ușor să justific aceste declarații.

De fapt, în toate cărțile mele, și în Imaginea evreului în cultura română, și în Ordine și haos. Mit și magie în cultura tradițională românească, și în Religie, politică și mit. Texte despre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu, și în Narcotice în cultura română și în cartea despre sexualitate, a trebuit să-mi asum anumite riscuri. De pildă, este riscul de a umbla prin pădure fără hartă și busolă. Cînd nu ai repere bibliografice, nici precursori, cînd nu ai cu cine să nu fii de acord, nici cu cine să polemizezi, trebuie să riști.

Sexualitate și societate. Istorie, religie și literatură
Andrei Oișteanu
în Scrisul romanesc, nr. 11
13-11-2017

În descrierea Raşelicăi Nachmanson, Andrei Oişteanu (Sexualitate şi societate, 2016) punctează «misterul erotic pe care-l emană alteritatea»: «Raşelica – scrie Mateiu Caragiale – îşi seduce victimele cu mijloacele unui tip de erotism exotic: în trufia fără margini a stirpei alese, ovreica este conştientă de minunata ei frumuseţe răsăriteană». Paşadia şi Pantazi intră astfel în contact cu Raşelica pe baza unei metafore sangvine: ea este descrisă ca o «lipitoare», circumscrisă în plan lingvistic, semiotic, vampirismului – un parcurs deloc întîmplător, din moment ce asocierea evreului cu Diavolul sau vampirul este una destul de încetăţenită, găsindu-şi locul atît în prejudecăţile şi superstiţiile populare, cît şi în clişeele erotice asociate femeilor evreice. Ambivalenţa ce caracterizează personalitatea Raşelicăi reiese şi din atribuirea adjectivului de «straşnică», ce comportă o dublă valenţă – aceea de extraordinar, de excepţionalitate, dar şi conotaţia fricii, a unui element înfiorător. Faptul că Paşadia moare, dîndu-şi ultima răsuflare chiar pe pîntecul ei, conferă mai mult decît orice imaginea asociată vampirismului, de femeie devoratoare, mistuitoare, malefică, şi în acelaşi timp rece, calculată, cu o fire exclusiv pragmatică, fapt netrecut neobservat de Andrei Oişteanu.

Sexualitate și societate. Istorie, religie și literatură
Andrei Oișteanu
în Ziarul de Iaşi
08-11-2017

Vă invit să vă hrăniţi mintea cu o carte straşnică, semnată de Andrei Oişteanu, Sexualitate şi societate. Istorie, religie şi literatură (Polirom, 2016), în care, pe alocuri, se face frumoasă şi competentă vorbire şi despre unele din cele ce ziserăm mai sus: asocierea unor cuvinte care denumesc plante cu părţi ale corpului omenesc. De nu mă credeţi, poftiţi, vă rog, o mostră de zicere populară cu subînţeles vegetal: «Aseară la stîlpu’ porţii/ Mi s-o sfîrtecat chiloţii./ Să faci naşule ce poţi/ Să-mi dai banii de chiloţi,/ Că la noapte pică bruma/ Şi mie-mi îngheaţă pruna».

Copilăria lui Kaspar Hauser
Bogdan-Alexandru Stănescu
în revista 22
07-11-2017

Cartea lui BAS are deja parte, perfect meritat de altfel, de o primire foarte bună în presă. Consultînd, pe cît a fost cu putință, dosarul de presă al acesteia, am remarcat că mai multe dintre predicatele textelor de întîmpinare merg în direcția unei lecturi în cheia unei autobiografii ficționale. Există foarte multe argumente care susțin conjuncția aceasta – volumul e și autobiografic pesemne, e și ficțiune -, dar, în sine, aceste determinări nu sînt, în mod obligatoriu, indicatori majori ai performanței literare. Ficțiunea și autobiografia țin, în primă instanță, de un «ce» al unei proze. Valoarea, cu adevărat, pentru literatură este dată de «cum» – de cum sînt spuse toate acestea. În cazul cărții lui Bogdan-Alexandru Stănescu: strălucit!

1/2669