Editura Polirom - Presa Saptamanii

Stelian TURLEA in Ziarul de Duminica

02/02/2012

Henry Miller isi propune cu aceasta scurta scriere – din 1940 – sa-si expuna limpede pozitia, explicind de ce, din perspectiva lui, nu exista vreo contradictie intre senzualitatea debordanta din romanele sale, crezul sau artistic si filosofia sa de viata.

Cristian TEODORESCU in Catavencii

02/02/2012

Un profesor universitar rus emigrant a ajuns in America. Nu se prea descurca cu engleza si chiar daca la prima vedere pare a se fi acomodat in noua lui tara, trece prin nenumarate incurcaturi, cele mai multe ridicole. Timotei Pnin se straduieste sa faca fata onorabil imprejurarilor, chiar daca incurca trenurile si atunci cind are de tinut vreo conferinta descopera in ultimul moment ca a luat textul alteia.

Cristian TEODORESCU in Catavencii

02/02/2012

Povestea unei actrite din Spania, pe vremea cind Inchizitia era ocupata pina peste cap. Inainte de a se dedica scenei, Catalina e infirma si spera intr-o miracol. Miracolul are loc, iar ea va juca pina la o virsta venerabila roluri de fecioare persecutate si de printese caste.

Elisabeta LASCONI in Ziarul de Duminica

02/02/2012

Joyce Carol Oates renunta la intriga, iar tensiunea cartii se naste treptat din atmosfera de apasare, sufocarea intr-un spatiu inchis simtite de Kelly Kelleher. Cititorul se vede silit sa empatizeze cu personajul, fiindca spaima de moarte ne este comuna tuturor, prin tragedia traita de tinara care trebuie sa-si infrunte moartea, singura, intr-un loc strain.

Cristian TEODORESCU in Catavencii

02/02/2012

Oates a scris un roman taios ca o lama de ras si exasperat ca refuzul de a striga dupa ajutor al unui om care se ineaca. Apa neagra nu e o reconstituire documentara – formula de succes in America. Senatorul din roman n-are nume. Intimplator e democrat! E personajul politic de succes cu care toata lumea vrea sa dea mina. E miracolul si sansa pentru o femeie inca tinara, pe care o intereseaza politica, de a fi bagata in seama de El, apoi de a fi sarutata de El si apoi ca El sa-i propuna o escapada.

LuciaT pe OradeIasi.ro

02/02/2012

Sint pagini extraordinare, de citit si de recitit (OK, recunosc ca e foarte tentant sa extragi un volum cu pasaje transpuse drept poezii), e o carte in care te pierzi si care te scoate din minti, te consuma in timp ce-o consumi, iti transmite o febrilitate de care, pe urma, abia astepti sa scapi ca sa poti sa-ti vezi mai departe de viata ta.

Dana PIRVAN-JENARU in Observator cultural, nr. 609

02/02/2012

Cartea este rezultatul unui amplu dialog de trei zile, purtat in limba engleza, cu jurnalistul german Hannes Stein, in casa lui Norman Manea din campusul Universitatii Bard College: „incepeam discutia imediat dupa micul dejun si o continuam dupa-amiaza, dupa o adevarata siesta romaneasca”, descrie Hannes Stein atmosfera discutiilor.
Volumul reprezinta panoramarea evenimentelor capitale care au marcat drumurile exterioare si mai ales launtrice ale vietii „aventurierului” Norman Manea: prima amintire din copilarie (aceea a unei zile insorite si a usii deschise a bibliotecii bunicului), deportarea si perceptia copilului de numai 5 ani asupra lagarului (panica haotica, batai, foamete – „Pentru un mar dadeai un inel sau o pereche de pantofi” – , coruptie, continua amenintare a mortii, tifosul ce duce la disparitia bunicilor), momentul eliberarii, comunismul naiv al elevului Norman Manea si lecturile aferente „basmului” comunist.

JOVI pe filme-carti.ro

02/02/2012

Filmul surd in Romania muta. Politica si propaganda in filmul romanesc de fictiune – are o calitate importanta: prin descrierea filmelor, prin disecarea unor teme primordiale a cinematografiei din perioada comunismului, autorul te introduce intr-o lume pe care ai impresia ca ai cunoscut-o cindva si pe care, cu noile detalii aflate, vrei sa o revezi, pentru a o privi desigur cu alti ochi. La fiecare film prezentat, la orice perioada analizata, am incercat sa imi reamintesc si au fost filme la aproape fiecare pagina pe care mi-am dorit sa le revad. Este, de aceea, o carte importanta despre cinematografia romaneasca, una care iti dezvolta dorinta de a diseca la rindul tau, ca spectator, fiecare film mentionat de Cristian Tudor Popescu.

Claudiu CONSTANTINESCU in Dilema Veche, nr. 415

02/02/2012

Romanul lui Cesar Aira, cu plasticele lui arcane, strecoara in imaginile lui Rugendas „schimbarea la fata” a pictorului, schitind un soi de peisaje argentiniene cu umbre de neamt extatic. De savurat.

Victor ESKENASY la Radio Europa Libera

02/02/2012

...o istorie a plamadirii intelectuale, dar intr-un mediu cu totul diferit, in lumea satului. Mai precis, pentru a o cita pe Marta Petreu, intr-un „peisaj cum nu exista mai trist decit Cimpia Transilvaniei, din toamna pina-n primavara”, intr-o familie de tarani mijlocasi.
Istoria satului si a oamenilor este recompusa lent, cinematografic, cu flash back-uri asupra unor momente cheie, cum este, de exemplu anul 1948 cind Castelul – domeniul nobiliar local – „a fost golit intr-o singura noapte de soldatii de la Securitate, iar camioanele Securitatii au carat totul, nu se stie unde, lasind in urma lor zidurile goale...”

Laura SANDU pe bookaholic.ro

02/02/2012

…e scris cu o verva contagioasa, de o minte creatoare, energica, activa, de o femeie care a incercat si a reusit sa scrie despre adevarul ei.

Sever GULEA pe librisblog.ro

02/02/2012

Misterul care o invaluie si senzatia de independenta absoluta pe care o degaja fac din personajul lui Capote ceea ce a reusit sa faca si Audrey Hepburn in interpretarea ei magistrala: sa iti lase o amintire, peste ani si ani de zile, chiar si dupa ce ai uitat despre ce e vorba in film, chiar si dupa ce ai uitat cum se termina cartea, o imagine la fel de vie si de actuala, exact ca atunci cind ai experimentat-o pentru prima oara.

*** pe chestiilivresti.blogspot.com

02/02/2012

un scriitor adevarat ia cliseele lumii in care traieste si le denunta cu ajutorul mijloacelor literaturii. iar ce mi-a placut in ultimul sau roman, solar, a fost ca ian mcewan se foloseste de un om de stiinta ca sa ridiculizeze cliseele-mit ale omenirii de astazi – incalzirea globala, poluarea, misticismul stiintific.

Cristian TEODORESCU in Catavencii

02/02/2012

Convingerea lui e ca traim intr-o lume falsa, cu stiri falsificate, in care de-abia daca dibuim o farima de real. Care-i farima de real din acest 1Q84 al lui Murakami? Ceea ce simtim? Nu, fiindca simturile ne pot insela cu succes. Daca maninci ceva pe intuneric, de pilda, gustul iti face figuri, incit nu-ti mai dai seama ce maninci. Ceea ce facem? Nici atit: pentru ca putem fi manipulati, fara sa stim, de falsitatea care ne inconjoara. Sau noi insine putem produce falsuri aidoma personajelor lui Murakami care rescriu romanul unei adolescente autiste. Ceea ce ne place sa credem despre noi insine? Scepticul japonez te obliga sa te desfoliezi ca o ceapa pina te trezesti ca din ceea ce iti inchipui ca esti nu mai ramine decit ce ti se spune ca erai pe vremea cind nu stiai ca esti! Tengo, matematicianul-scriitor, nu stie sigur nici macar asta.

Florin IRIMIA Suplimentul de cultura, nr. 340

02/02/2012

Chiar si asa, cel mai interesant volum ramine dupa parerea mea ultimul, Mindra fecioara, cel mai recent roman al autoarei (2010), intr-un fel tot o carte despre victime si tortionari, desi de data asta, cum spune englezul, with a twist.
Asadar, luati si cititi Oates. Nu numai ca nu veti regreta, dar va asigur ca e suficienta o carte, pentru ca apoi sa vreti sa le cititi pe toate.

Florin IRIMIA Suplimentul de cultura, nr. 340

02/02/2012

Ce face cele doua naratiuni interesante este stilul in care sint istorisite, un stil incisiv, necrutator, care taie ca un bisturiu, cauzindu-ne rani aproape la fiecare pagina.
…in Violul, prozatoarea reuseste sa intre nu doar in pielea victimei, de unde da glas tipetelor de deznadejde ale unui suflet torturat, dar si in cea a agresorilor, a corpurilor care tortureaza.

Florin IRIMIA Suplimentul de cultura, nr. 340

02/02/2012

Ce face cele doua naratiuni interesante este stilul in care sint istorisite, un stil incisiv, necrutator, care taie ca un bisturiu, cauzindu-ne rani aproape la fiecare pagina.

Livia RUSU in Opinia Veche, nr. 419

02/02/2012

Romanul Sa nu ma parasesti se contureaza cu un inceput care nu pare a prevesti avalansa de tragedii care-i urmeaza, ca un loc in care arta si creativitatea sint singurele semne ca nefericitii protagonisti sint purtatori de suflet si functioneaza guvernati de aceleasi principii ale omenirii, cu exceptia unei pasivitati in fata mortii.

Ioana EPURE pe bookaholic.com

02/02/2012

Ei bine, in Calatorie prin Portugalia, Saramago tocmai asta face: se urca la volanul masinii si strabate tara de la nord la sud, trecind deopotriva prin orase precum Porto, Coimbra, Lisabona sau Evora si prin catune uitate de lume, unde, cu o curiozitate demna de un calator adevarat, asculta povestile oricui e dispus sa le impartaseasca.
Nu va asteptati insa la un ghid de calatorie – pentru ca nu asta e. In ciuda faptului ca si-a pus cap la cap impresiile intr-un volum, calatoria lui Saramago e o experienta intima, subiectiva, pe care si-o asuma inca din prefata.

Madalina GEORGESCU pe bookaholic.ro

02/02/2012

Espmark vorbeste despre drama lui Bartok in vremea fascismului, despre confruntarea sa cu Goebbels, despre comedia umana fata in fata cu privarea de libertate.