Înapoi

Întâlnire cu George Volceanov și Adrian Papahagi la Facultatea de Litere, UBB

Știri și lansări
Lansare carte image

Întâlnire cu George Volceanov și Adrian Papahagi la Facultatea de Litere, UBB

Postat de: PROMOVARE
Postat pe data de:
Wed, 08 Dec 2021 12:37:00 +0200 $Date_date $day_
$day_ $month_ $year_

Miercuri, 15 decembrie, la ora 12.00, în Sala Shakespeare a Facultății de Litere, UBB (Str. Horea, nr. 31, Cluj-Napoca), va avea loc o discuție între George Volceanov și Adrian Papahagi, cu tema „Shakespeare: traducere și exegeză”, urmată de lansarea volumelor din seria Shakespeare interpretat de Adrian Papahagi, publicate la editura Polirom, precum și a volumelor semnate de George Volceanov apărute la Tracus Arte.

Seria Shakespeare interpretat de Adrian Papahagi își propune să analizeze întreaga operă a lui Shakespeare.

 

„O performanță impozantă, o întreprindere curajoasă, laborioasă.” (Andrei Pleșu)

  • Au apărut:

Sonete • Romeo și Julieta (Polirom, 2020, 2021)

Sesizăm originalitatea destabilizantă a Sonetelor lui Shakespeare începând cu destinatarii acestora. Femeia blondă, diafană, cu nume de zeiță, a sonetierilor elizabetani se dedublează la Shakespeare într-un tânăr angelic, nenumit (Ideea inaccesibilă, idealul înalt, petrarchesc) și o femeie brună, la fel de misterioasă, ce reprezintă pasiunea viscerală, obscenă, de fabliaux. Același amestec de carnalitate și sublim se regăsește în Romeo și Julieta, dramatizare a iubirii imposibile din genul sonetistic. Piesa este scandată de sonete, culminând cu primul dialog amoros al tinerilor veronezi. Cuplul se naște, livresc, prin rima împerecheată a cupletului final dintr-un sonet și, fizic, printr-un sărut. În scurt timp, sărutul dragostei se transformă în îmbrățișarea morții. Amor mort, amor etern – Romeo și Julieta rămâne cea mai manieristă, cea mai arhetipală, dar și cea mai senzuală piesă a lui Shakespeare.

Visul unei nopți de vară • Cum vă place (Polirom, 2020, 2021)

Visul unei nopți de vară și Cum vă place folosesc aceeași schemă dramatică: refugiul în pădure, rezolvarea conflictului, revenirea în civilizație, nunțile necesare. Natura nu e însă doar balsam pentru cei oropsiți în cetate. Mortalitatea s-a insinuat și în Arcadia din Arden, ceasul ticăie, nebunia omenească e doar atenuată. În pădurea din marginea Atenei, noaptea înșelătoare e bântuită de spirite: amorul se face și se desface ca o vrajă, nălucile sunt la tot pasul, pe umeri de idioți cresc țeste de măgar, pasiunile sunt fantastice și crude. Noaptea din Vis e bezna minții, ignoranța neînstelată a celor care nu realizează că, râzând la comediile lui Shakespeare, râd de propria nebunie. Aceasta este valoarea terapeutică a teatrului, pe care o teoretizează melancolicul Jaques în Cum vă place, dublul pastoral al comediei fantastice din toiul unei nopți de vară.

Titus Andronicus • Hamlet (Polirom, 2021)

Titus Andronicus păcătuiește prin exces și prin lipsă. E opera unui începător crud, care nu-și dozează efectele. Talentat și impetuos, Shakespeare vrea să arate dintr-odată tot ce știe, dar adaugă prea multe ingrediente (viol, mutilări, canibalism). Citind capodopera Hamlet alături de Titus Andronicus, observăm cum parcurge Shakespeare drumul de la bizara piesă-atelier la „poemul infinit”. Hamlet nu e o simplă tragedie elizabetană a răzbunării, ci o schimbare de paradigmă, un moment astral în literatura europeană. Nu doar opera lui Shakespeare, ci cultura occidentală se împarte în două: înainte și după Hamlet. Dar nici o capodoperă nu există în sine, ci într-o tradiție. Arta incredibilă a tragediei shakespeariene începe cu Titus Andronicus.

Totu-i bine când se sfârșește bine • Măsură pentru măsură

Shakespeare a scris comediile-problemă interpretate aici între Hamlet și celelalte mari tragedii. Persistă „greața de sex” din Hamlet, subiectul comic e tratat tragic, morțile sunt evitate in extremis, iar în final se anunță nunți forțate. Bărbați depravați încearcă să profite de femei virtuoase, dar sunt înșelați, iar în patul lor este strecurată pe ascuns partenera legitimă. Piesele se termină cu bine, dar rămâne gustul neplăcut al iubirii silite, al mariajului de complezență. Rămân, mai ales, din aceste drame dialectice, interogațiile morale despre adevărata noblețe, despre naștere și merit, despre dreptate și milă, despre providență și har.

  • În pregătire: Iulius Caesar • Antoniu şi Cleopatra •Coriolanus