Înapoi

Ion Vianu, cîştigător al Premiului Cartea Discretă a anului 2018

Știri și lansări
Lansare carte image

Ion Vianu, cîştigător al Premiului Cartea Discretă a anului 2018

Postat de: PROMOVARE
Postat pe data de:
Thu, 12 Dec 2019 12:32:00 +0300 $Date_date $day_
$day_ $month_ $year_

Miercuri, 11 decembrie, la Librăria Humanitas Kretzulescu (Calea Victoriei 45, București), a avut loc decernarea Premiului Cartea Discretă a anului 2018, oferit de ARCCA (Asociația Română a Creatorilor Culturali și Artiștilor), în valoare de 10.000 de lei.

Au fost doi cîştigători ai primei ediţii: Ion Vianu, pentru volumul Între violență și compasiune. Amintirile unui psihiatru (Polirom, 2018) şi Gelu Diaconu, pentru volumul Sebastian (Cartier, 2018).

 

Printre nominalizaţi, s-au mai numărat: Lavinia Bălulescu,Terasa Fericirii (Polirom, 2018); Marieva Ionescu, Spre partea cealaltă. Proza lui Gellu Naum (Tracus Arte, 2018); Emanuela Iurkin, Câinele de bronz (Cartier, 2018).

Juriul a fost format din eseista şi prozatoarea Simona Sora, scriitorul Radu Vancu, preşedintele juriului, și scriitorul Ciprian Măceșaru.

Parteneri: Radio România Cultural, BookHub, Filme și Cărți, Revista Accente

Format în Clinica universitară de psihiatrie de la Spitalul „Obregia” din Bucureşti, cadru didactic, Ion Vianu emigrează în 1977, protestînd împotriva utilizării psihiatriei în scopuri politice. În Elveţia îşi practică specialitatea în mediul privat. Pe de altă parte, este activ pe plan internaţional în domeniul apărării drepturilor omului în psihiatrie. În acest text dens şi pasionant, psihiatrul-scriitor Ion Vianu ne conduce, pe firul amintirilor, la o meditaţie asupra suferinţei, a demnităţii omului, accentuînd modestia de care trebuie să ne pătrundem în faţa infinitei complexităţi a fiinţei.

Ion Vianu (născut la Bucureşti în 1934). Studii de filologie clasică, neterminate. Doctor în medicină al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti (1960). Psihiatru, cadru universitar al Clinicii de Psihiatrie, Bucureşti. Voiaje de studii în Germania Democrată, Franţa. 1964-1977: Colaborează la Contemporanul, Viaţa Românească, Luceafărul etc. 1975: Publică un volum de eseuri, Stil şi persoană, premiat de Uniunea Scriitorilor, şi o Introducere în psihoterapie. 1977: Emigrează, după ce a aderat la Apelul lui Paul Goma. Se stabileşte în Elveţia, practicînd psihiatria. Este prezent în mişcarea pentru apărarea drepturilor omului în România. Începe o activitate de publicist pe subiecte politice care va continua pînă în ultimii ani, în ţară. 1990: Revine din ce în ce mai des în România, unde se reinstalează. Publică, în genuri diverse: memorialistică (Amintiri în dialog – cu M. Călinescu –, Exerciţiu de sinceritate); romane: Caietele lui Ozias, Vasiliu, foi volante, Paramnezii, Necredinciosul, Amor intellectualis („roman autobiografic”), distins cu mai multe premii, printre care şi „Cartea Anului” (2010), şi Arhiva trădării şi a mîniei. În domeniul eseisticii, publică: Blestem şi Binecuvîntare, Investigaţii mateine, Apropieri, Elegie pentru Mihai, Frumuseţea va mîntui lumea şi alte eseuri.