Domeniu: Literatură universală -> Rusă
Literatură universală -> Psihologică
Literatură universală -> Clasici
Literatură universală -> Beletristică
Colecție: BIBLIOTECA POLIROM -> Clasici universali
Număr pagini: 904
ISBN: 978-973-46-0662-7
Tip ediție: cartonată
Format: 130x200
An apariție: 2007
Lev Tolstoi
Anna Karenina
Stoc epuizat
Traducere si note de Emil Iordache
Postfata de Sorina Balanescu
 
„Tolstoi este cel mai mare prozator rus. Iar maretia lui se datoreaza calitatii rare de a se adapta la statura noastra, la ritmul nostru. Proza lui e ritmata de bataile propriei noastre inimi, iar personajele sale par sa se miste la fel de firesc in lumea noastra ca trecatorii care ni se perinda pe sub ferestre in timpul lecturii.” (Vladimir Nabokov)
 
In romanul Anna Karenina (1873-1877), axat pe tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine, Tolstoi divulga ipocrizia inaltei societati, zugraveste descompunerea modului de viata patriarhal, distrugerea institutiei familiei. Receptarii lumii de catre o constiinta individuala si rationalista scriitorul ii opune valoarea in sine a vietii, in infinitul, in nestatornicia haotica si in concretetea ei reala, manifestindu-se drept un „criptovazator al trupului” (termenul ii apartine lui Dmitri Merejkovski).
57.75 RON
Varianta tiparită
Adaugă in coș
Adaugă la favorite
Sumar
Despre autor
Lev Tolstoi (autor)

Lev Nikolaevici Tolstoi (1828‑1910) – celebru scriitor rus, autorul unei opere în care individualul şi naţionalul capătă dimensiuni universale. Începînd cu trilogia autobiografică scrisă în perioada 1852‑1857 şi alcătuită din romanele Copilăria, Adolescenţa şi Tinereţea, sondarea „fluidităţii” universului interior şi a temeiurilor morale ale omului a devenit principala temă a operelor sale. În nuvela Cazacii (1863), eroul, un tînăr aristocrat, redescoperă bucuria comunicării cu natura, viaţa firească şi integră a omului simplu. Capodopera Război şi pace (1863‑1869) zugrăveşte viaţa întregii societăţi ruse în perioada războaielor napoleoniene; evenimentele istorice şi interesele personale, căile de autodefinire a personalităţii şi spontaneitatea vieţii populare sînt prezentate drept componente echivalente ale existenţei natural‑istorice. La sfîrşitul anilor 1870, scriitorul trece printr‑o criză spirituală amplificată ulterior de ideea desăvîrşirii morale şi a „simplificării” (care a dat naştere doctrinei şi mişcării „tolstoismului”) şi întreprinde în operele sale o critică din ce în ce mai accentuată a instituţiilor birocratice, a statului, a bisericii (în 1901 a fost excomunicat din Biserica Ortodoxă Rusă), a civilizaţiei şi culturii, a întregului mod de viaţă specific „claselor cultivate”: romanul Învierea (1889‑1899), nuvela Sonata Kreutzer, dramele Puterea întunericului (1887) şi Cadavrul viu (1900). De asemenea, interesul său se îndreaptă spre temele morţii, păcatului, căinţei şi renaşterii morale, în jurul cărora sînt construite nuvelele Moartea lui Ivan Ilici (1884‑1886), Părintele Serghi (1890‑1898) şi Hadji‑Murat (1896‑1904).

Recomandari

Parerea cititorilor
mai multe comentarii..
Lasa un comentariu
Trebuie sa fii logat pentru a putea lasa un comentariu. Log in