Dosar de presa

1/2928
Să-mi trimiți un cuvânt din când în când. O poveste de dragoste și supraviețuire în Gulag
Orlando Figes
în Suplimentul de cultură, nr. 681
06-04-2020

Volumul lui Orlando Figes nu este numai despre corespondența pe timp de… Gulag dintre un bărbat și o femeie care se iubesc foarte mult. În jurul acestui nucleu epistolar, Figes reușește un adevărat tur de forță – încă unul! – în încercarea de a oferi o imagine nuanțată a felului în care s-a manifestat în aproape toate privințele terifiantul comunism stalinist. (…) Să-mi trimiți un cuvînt din cînd în cînd. O poveste de dragoste și supraviețuire în Gulag nu e numai o antologie de scrisori transcrise – nici pe departe! –, deoarece autorul a folosit drept surse istorice interviurile luate lui Lev și Svetlanei, rudelor și prietenilor lor, scrierile altor prizonieri de la Peciora, interviurile luate localnicilor și chiar arhivele lagărului de muncă. Motiv pentru care aproape că devine o lectură obligatorie pentru istoricii interesați de memorialistică și lumea sovietică postbelică.

Fetele căpitanului
María Dueñas
în Suplimentul de cultură, nr. 681
06-04-2020

În scrierile mele eu încerc să explorez momente din istorie care nu au fost cercetate și scoase la lumină pînă acum – să abordez noi perspective, pînă în prezent complet ignorate. Aceasta este miza și pe asta mă concentrez – pe alegerea exactă a momentului. Spre exemplu, în ultima mea carte (Fetele căpitanului) am scris despre femeile care au emigrat din Spania în anii ’30. sînt absolut convinsă că nu exista înainte de cartea mea nimic scris despre perioada aceasta, și mai ales din această perspectivă, a lor. Nu vreau să repet ceea ce s-a scris deja, așa că-mi aleg cu grijă subiectele.

Ciuma (ediție de buzunar)
Albert Camus
pe catavencii.ro
06-04-2020

În Oran, oraș al vieții banale, încep să moară șobolanii. Ce mare lucru, cred autoritățile. După șobolani e rîndul pisicilor și al cîinilor și de-abia după aceea molima se răspîndește printre bipezi. Măsuri de carantină! Nu se mai intră și nu se mai iese din oraș. Așa începe această poveste cu mai multe personaje despre izolare la vremuri de cumpănă.

Aici, existențialistul Camus procedează cam la fel ca autorii realismului clasic francez. E mai degrabă balzacian decît modernist: construiește personaje tipice, într-un roman în care însă nu-și îngăduie, ca Balzac, să le prezinte de-a fir a păr, ci le decupează pe scurt în atitudinile lor caracteristice. Și pentru asta folosește ca voce a romanului un jurnalist care face economie și de cuvinte, și de figuri de stil, într-un stil aproape alb, care face ca romanul să nu fi îmbătrînit, nici după mai mult de șaizeci de ani de la apariție. Ca și autorul său, care a căzut victima unui stupid accident de automobil, cînd n-avea decît 47 de ani. La 44, Camus devenise cel mai tînăr premiat cu Nobelul pentru literatură.

Dacă ați citit Ciuma, recitiți romanul la vremuri de coronavirus, iar dacă nu l-ați citit, încercați acum.

Toţi copiii librăresei
Veronica D. Niculescu
pe vanatoaredelicurici.blogspot.com
05-04-2020

Și în Toți copiii librăresei, personajul central este o făptură umană însingurată, un om care încearcă mereu să se desprindă din învălmășeala zgomotoasă a vieții, dramele personale găsindu-și astfel vad pentru se face mai bine simțite și înțelese. De data aceasta, mușuroiul este spațiul securizant și pașnic al unei librării dintr-un oraș de provincie, Pitești. (…)

Toți copiii librăresei este o poveste frumoasă, complexă, multietajată, construită inteligent, fiind deopotrivă roman de dragoste, roman al copilăriei, roman istoric al comunismului, roman al morții și al singurătății. Unul dintre cele mai bune romane românești.

Constantin
Iulian Bocai
pe bookhub.ro
05-04-2020

...este o carte despre… senzații: printre ele, „senzația că toată frumusețea orașului îți aparține și că puteai să înțelegi și să ierți tot răul pe care ți l-ar fi putut face.” (p.42) (…) Scriind despre sărăcie fără a-și face iluzii că ar fi altceva decît ceea ce este, Iulian Bocai, prin cele două cărți apărute pînă acum, arată că este în căutarea unui nou mare Gatsby, avînd, dincolo de ariditatea inevitabilă, asumată, a căutării realității, adevăratei realități, în deșertul literaturizării, delicateți și delicatese literare demne de un Scott Fitzgerald.

1/2928