Dosar de presa

1/2714
Imperiul fetelor bătrîne
Liliana Corobca
pe literaturadeazi.ro
20-02-2018

Imperiul fetelor bătrîne. Umor. (Auto)ironie. Spirit ludic. Gravitate. Cruzime. Violență. Candoare. Istorii. Poezie. Coerență. Fragmentarism.
Stilul ,,fusion” – în literatura Lilianei Corobca.

Imperiul fetelor bătrîne
Liliana Corobca
pe alistmagazine.ro
20-02-2018

Nu mă consider un autor realist, dar nu mă consider nici un autor foarte format, ca să îmi permit să mă joc gratuit. Scriu despre copii părăsiți (n. red.: Kinderland), despre singurătate și mi se pare că experiența mea poate ajuta pe cineva. Dincolo de asta, fac și ce îmi place mie. Nu sînt sociolog să descriu o realitate socială cutremurătoare și atît. Cred că fantasticul se află undeva în noi, este imaginația aceea pură și eu o simt foarte puternic în mine. Nota de fantastic este ceea ce te deosebește de ceilalți.

Imperiul fetelor bătrîne
Liliana Corobca
în Suplimentul de cultură, nr. 509
20-02-2018

Mi-am imaginat că cele mai atrase de această tematică şi de acest titlu vor fi femeile. Mi-am imaginat femei sentimentale, sensibile, inteligente. Mi-am imaginat încăperi luminoase, paturi pufoase, dantele luxuriante, cititoare visătoare, graţioase şi, uneori, asemănătoare personajelor mele. Într-un fel, în sensul larg, toate romanele sînt sentimentale. Mi-am imaginat plăcerea, surpriza, zîmbetul, cochetăria cititoarelor mele. Subtitlul este unul jucăuş. Lectura nu mai este acum, în zilele noastre, ce a fost în regimul comunist, de pildă. Devine un lux, o plăcere, un rafinament. Cititorii fideli şi infocaţi de altă dată ajung tot mai rari, mai exotici. Dispare (a disparut) lectura ca fenomen în masă. Ne întoarcem uşor, uşurel, spre secole domoale, spre timpuri în care doamnele respectabile citeau romane sentimentale şi se delectau. Iar cîteva fragmente sînt chiar sentimentale de-a binelea, nu crezi? Am vrut să fiu credibilă cu personajele mele, care suferă, multe, de un sentimentalism abundent şi duios.

Caiet de cenzor
Liliana Corobca
pe revistacultura.ro
20-02-2018

Probîndu-și calitatea de romancier, Liliana Corobca îmbracă povestea cenzurii cu povești ale personajelor, dînd consistență epică unui document ce s-ar fi putut transforma altfel într-un manual al cenzurii pentru toți. Amintind de forța evocatoare din Kinderland, romanul precedent al scriitoarei, Filofteia Moldovean nu este doar cenzorul sîrguincios care apără integritatea literaturii livrate către marele public, ci și fiica unui tată incert, sora unor frați abuzivi, „vînători de partizani”, soția unui bărbat ce a nu a dorit-o niciodată, mama care și-a părăsit copilul sau cititoarea care plînge atunci cînd întîlnește „cartea perfectă”.
Prin acestea, Liliana Corobca reușește să umanizeze o instituție și să nuanțeze modul în care aceasta funcționa și pe care documentele de arhivă îl pot ilustra doar în tușe groase, fără a lăsa să se întrezărească oamenii din spatele lor, cei care, pînă la urmă, au creat epoca nu de mult încheiată.

Caiet de cenzor
Liliana Corobca
în Dilema veche, nr. 686
20-02-2018

N-am crezut niciodată c-o să ajung să fac ficțiune, am considerat că sînt două domenii care se exclud reciproc, dar atunci cînd s-a apropiat timpul pentru o nouă carte, am simțit că este domeniul pe care-l cunosc cel mai bine, în care mă simt ca peștele în apă. Aveam atî­ta material încît eu, care am zis că romanul trebuie să aibă cel mult 250 de pagini, am scris aproape 400 și tot nu mă puteam opri, tot mai era ceva de zis, am mai și tăiat din carte, pentru că era prea mult totuși. Sînt multe capitole care au ele singure potențial de carte întreagă. Am ales, de pildă, numai strictul necesar despre activitatea departamentului Import-Export, dar acolo ai material pentru mai multe cărți. Sau sînt departamente foarte interesante despre care poți scrie materiale științifice sau poți să mergi pe partea asta literară, care pentru mine, ca scriitor, e mai atrăgătoare, e mai greu totuși să te pui în pielea unui cenzor decît să editezi niște documente care există în arhiva cenzurii.

1/2714