Dosar de presa

1/2775
Grazia
Mircea Ţuglea
pe amosnews.ro
10-07-2018

Un roman straniu, atipic, unii spun postmodern, în care se amestecă timpii (timpurile) și locurile unei acțiuni în mare măsură - presupui de la un moment încolo - imaginată. Jocuri de cuvinte, personaje care intră-n mintea (sau în trupul) altuia, cercetări despre Dante (L’amor che move - Iubirea ce mișcă), discuții despre ce este grazia („Grazia este negarea negării negării negării negației, la nesfîrșit”). În cele din urmă: grazie (mulțumesc) pentru grație, cum conchide Rosana (cea cu „coama de scorțișoară”), la capătul unei disertații. Naratorul care tot visează să scrie o carte despre Adevăr. Și un final neașteptat, cu sfîrșitul naratorului suprapus peste al Dictatorului împușcat de Crăciun. După care urmează trezirea din vis… Surprinzătoare carte.

Putere şi sânge. O aventură indiană
Aurora Liiceanu
pe catavencii.ro
10-07-2018
Aurora Liiceanu susține, din cînd în cînd că nu-i înțelege pe prozatori, cu ficțiunile lor. Totuși ea însăși în cărțile ei nonficționale, face uz de ficțiune sau, să zicem, de ipoteze despre personajele sale, cam la fel cum Șeherezada își construiește poveștile în O mie și una de nopți. Căci ea îi spune,prevenitor, regelui care vrea să-i ia și ei gîtul, ca și celorlalte fecioare care au trecut prin patul lui, că numai Allah le știe pe toate. Adică dacă regele ar fi acuzat-o că fabulează, ea ar avut astfel o cale de scăpare. În splendida ei nonficționalitate, Aurora Liiceanu nu se folosește de Dumnezeu, ca instață a adevărului, dar la fel ca Șeherezada, mizează pe talentul ei de povestitoare, cu un farmec de mare scriitoare.
Dama de cupă
Iulian Ciocan
pe bookblog.ro
10-07-2018

Şi toată viaţa noastră e un teatru al absurdului, iar noi - marionete înţepate în suliţele umorului negru. Cam aşa preludiu ar cere romanul proaspăt ieşit din tipar al autorului basarabean Iulian Ciocan. O satiră minunată, scrisă cu vigilenţă şi rigoare, dar impregnată de realismul cotidian al Republicii Moldova, Dama de cupă te cucereşte de la primele pagini. Efectiv nu o poţi lăsa din mîini! Cu ea îţi bei cafeaua dimineaţa şi îți petreci drumul spre muncă (în cazul meu cam vreo 40 de minute lungi, dar savuroase).

Să nu mă părăseşti (ediţia 2017)
Kazuo Ishiguro
pe booknation.ro
10-07-2018

Cum ar fi să trăieşti cu certitudinea că nu eşti o creaţie a naturii, ci o creaţie de laborator? Un experiment al omului care încearcă să fie Creator şi cu putere absolută de decizie asupra celor ca tine, cei creaţi. Să exişti pentru a dona. Şi atît! Nu este o imagine ideală a niciunuia dintre noi. Însă, imaginea asta o propune autorul Kazuo Ishiguro în volumul de faţă. O imagine inumană creată pentru un scop umanitar. Să nu mă părăseşti prezintă nu numai povestea dramatică a unor oameni clonaţi, a căror menire este programată şi limitată în alegeri, ci ne introduce foarte subtil şi în vieţile noastre, ale oamenilor reali şi naturali, cum ne place să credem că sîntem. Oameni simpli care, totuşi, ne trăim vieţile într-un mod la fel de limitat… cu bariere create de minţile noastre, la fel de naturale.

Umbra pierdută
Carmen Firan
pe ookblog.ro
10-07-2018

Avem în faţă paradoxala paradigmă a românului plecat din raiul comunist în cel capitalist: firesc sau nu, acesta nu se poate regăsi în nici niciuna dintre cele două scheme sociale. Fred (aici este important să înţelegem mecanismul autoarei care îşi poziţionează şi eroii ca pe nişte pseudo-americani) şi Mimi sînt un cuplu temerar, care fuge, nu de opresiuni, ci de rigurozitatea socialismului român. Pornesc în căutarea fericirii cu acelaşi elan de care dau dovadă cam toţi îndrăgostiţii, la începutul relaţiei. Sînt gata să nimerească în avalanşa mondenităţii din New York şi a visului american, pe care îl consideră o firească blagoslovire a destinului. Lectura acestui volum mi-a consolidat încă o dată părerea că scriitorii români au o cu totul altă dimensionare a cîmpului emoţional, în care pun nu doar suflet, ci şi credinţe, idealuri. Iar Carmen Firan, care numără la activ peste 20 de volume de poeme, nuvele, povestiri şi eseuri, apărute în România şi în Statele Unite ale Americii, este demonstraţia clară a spiritului românesc, consolidat pînă şi peste Ocean.

1/2775