Dosar de presa

1/3049
Țipă cât poți
Moni Stănilă
în Cațavencii
16-11-2020

Țipă cît poți te prinde încă de la primele pagini. Ca să începi un roman povestind la persoana întîi cum ți-ai aruncat patul la gunoi, îți trebuie un talent peste medie. Dar și o încredere în scrisul tău vecină cu insolența. (…) Interesant și original, Țipă cît poți e unul dintre puținele romane din ultima vreme care m-au făcut să mă bucur că le-am citit.

Străveacul și alte vremi (ediția 2020)
Olga Tokarczuk
pe cronicilerai.blogspot.com
16-11-2020

Străveacul și alte vremi se înfățișează astfel ca un roman mai degrabă mistic, cu puternice influențe ezoterice, în care personajele nu sînt oameni obișnuiți ci adevărate oracole prin viața cărora se manifestă voința lui Dumnezeu. Un roman ce nu s-ar putea povesti asemenea unei narațiuni oarecare, nu pentru că nu s-ar întîmpla fapte demne de a fi povestite, ci pentru că fiecare faptă este încărcată de o semnificație misterioasă și mistică, iar cititorul este răpit într-o stare de meditație, dorindu-și să pătrundă și să înțeleagă care este de fapt, misterul Străveacului.

Copiii lui Marcel
Ema Stere
pe semndincarte.ro
16-11-2020

Cartea nu a pornit ca o carte, ci ca o proză scurtă – o idee mică, rămasă nespusă pînă la urmă în cele peste cinci sute de pagini, dar care continuă să mă urmărească. Voiam să scriu o povestire despre iubirea nesfîrșită dintre un tată și fiica lui. Urma să fie un text de la coadă la cap: fata a făcut o prostie, habar n-aveam ce, și îl cheamă pe taică-său să o recupereze de pe unde a ajuns ȘI EL VINE. Asta era toată ideea. M-am apucat să scriu și pe urmă m-am gîndit: totuși, ce prostie a făcut fata? (…) Prima frază a romanului, adică sfîrșitul, s-a scris în prima zi. De multe ori, m-am gîndit să schimb totul, dar era singurul parcurs natural al unei asemenea povești.

Mánasteinn. Băiatul care n-a existat niciodată
Sjón
pe optmotive.ro, nr. 39
16-11-2020

Un soi de nuvelă, aproape roman, Mánasteinn. Băiatul care n-a existat niciodată izbutește, în doar 160 de pagini (…), nu doar să ilustreze felul în care dușmanul invizibil era să distrugă lumea, pe fondul unui oraș invadat acum, colac peste pupăză și de cenușa vulcanului care tocmai a erupt în apropiere, îngreunînd și mai mult viața celor atacați de gripă, ci și o excelentă poveste de viață a unui băiat „altfel”, pedepsit, pînă la urmă, tocmai de cei ale căror nevoi le satisfăcea pînă nu demult.

Gândacul
Ian McEwan
pe optmotive.ro, nr. 39
16-11-2020

Era nevoie de o astfel de carte, chiar dacă n-are cum să schimbe ceva, dar poate aduce puțină mîngîiere prin simplul fapt că cititorii se pot simți răzbunați sau înțeleși. Cum se spune, cel mai bun mod în care poți să spui adevărul este prin intermediul umorului.

Interesant e felul în care McEwan vrea să arate că o minte omenească n-ar fi putut veni cu asemenea idei, cu așa un plan absurd ca Inversionismul, ci e vorba doar de o misiune venită de undeva de la un alt nivel, ca să răstoarne lucrurile. Ca mulți alții, scriitorul nu poate să accepte drumul pe care a luat-o Marea Britanie, împotriva voinței atîtor oameni. De asta cartea se concentrează exclusiv pe critica la adresa conducerii (…). Este brută și brutală, ca și Inversionismul, ca și Brexitul văzut de McEwan.

1/3049